miercuri, 14 martie 2012

Zestrea noastră...







 Noi avem o genă transmisă din generaţie în generaţie cu o consecvenţă demnă de toată lauda , de n-ar fi o genă sucită. Ne îndoim de orice . Ne punem singuri beţe-n roate . Ne furăm singuri căciula . Ne tăiem singuri creanga de sub noi . Ne uităm prea des în grădina vecinului . La găina vecinului . La ouăle găinii vecinului . La capra vecinului . La drobul de sare . Când ne dă Domnul , nu ne bucurăm pe măsură . Ne îndoim şi atunci şi nu ne vine să credem că ni s-a umplut sacul . Când ne dorim ne văităm . Când avem ce ne-am dorit , nu apreciem şi iarăşi ne îndoim că am avea . Cum o sucim cum o învârtim , nu-i bine !  Om fi noi atât de perfecţionişti ? Că după cum arată totul în jurul nostru ai spune că boala lui  merge şi aşa  nu ne-ar fi trecut . 
Aseară , am putut să văd un om de bun simţ , ajuns într-o funcţie de răspundere , întors pe toate feţele de un moderator care cred că se-ndoieşte şi că s-a născut el însuşi . Nu-i un lucru simplu să te-apuci de-o treabă temeinică . Este greu orice început . Fiecare dintre noi a luat-o de la capăt , măcar o dată-n viaţă. Eu ştiu că atunci când eşti gazdă pentru cineva care-ţi păşeşte pragul pentru prima oară , încerci să nu-i tai cheful şi să-i pară rău că ţi-a acceptat invitaţia . Puşi faţă-n faţă   Gădea şi Ungureanu , am văzut  două concepţii de viaţă total diferite . Tupeul şi buna cuviinţă , prejudecata şi rezervarea , presupunerea şi fundamentarea , cârcoteala şi logica limpede şi clară .  Ca musafir , primul ministru a părut a fi el însuşi o gazdă bună . Mi-a făcut  impresia că merită să-i dau credit pentru ceea ce are de gând să facă . Îl aşteptam demult pe un astfel de om cumpătat şi de bun simţ  să-mi intre în casă . Dacă avem un astfel de om acolo , hai să vedem ce poate să facă . Să-i acordăm timpul de care are nevoie şi poate că roadele se vor vedea în curând . Poate că el ar putea să ne lase o altă zestre decât îndoiala şi...




8 comentarii:

  1. gena sucita..:))
    bine zici, se pare ca e ceva incurabil

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Radule,
    Mi-am pierdut optimismul acum patru ani, dupa ce, garnitura politica, dupa garnitura politica, am asteptat sa se intample ceva...
    Da, si eu cred ca romanul are gena aceea de neam prost...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine zis ...de neam prost , Dane ! Ignoranti !

      Ștergere
  3. Va salut , Raul , Dan !
    Eu mai am o farama de optimism . Altfel ...imi luam demult lumea in cap . Sper sa nu-mi para rau si sa ajung sa-mi dau duhul cu mahnirea in suflet , precum tatal meu , precum Paller si altii ca ei .

    RăspundețiȘtergere
  4. nu vreau sa te dezamagesc, dar nici macar eu nu cred ca voi rasufla usurat in mediul asta, desi sunt mult mai tanar

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca nu crezi in vreun viitor aici ...ai mai multe variante de "afara" , Raul. Dar , dupa cum vad ,radacinile te tin aici . :)

    RăspundețiȘtergere
  6. sunt „afara” de vreo 8 ani. am toate conditiile sa stau acolo, poate chiar cu familia mea. si totusi ma intorc de fiecare data. si sper de fiecare data. speranta de fraier, bineinteles.

    RăspundețiȘtergere
  7. Raul ,
    eu cred ca speranta ta este justificata , ca si a mea desigur ! Dezamagirea este insa una care iese la suprafata mereu ...parca suntem blestemati sa fim mereu fraieriti de noii veniti la carma tarii .

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.