luni, 2 aprilie 2012

Întâlniri fericite...


      Am avut marea bucurie de a întâlni  câţiva oameni de mare valoare , oameni care într-un fel , mi-au marcat semnificativ parcursul vieţii. Nu vreau să vorbesc de părinţi , bunici ori rude apropiate . Aceştia nu sunt niciodată apreciaţi la justa lor valoare . În cazul lor se aplică întotdeauna zicala pe care eu o consider perfect valabilă ce spune că " nimeni nu-i profet în satul lui " .      Adevărata valoare a celor apropiaţi ,de cele mai multe ori  devine palpabilă atunci când nu-i mai avem în preajma noastră ; datorită distanţei ori datorită fatalităţii nemiloase . 
 Aici vreau să aduc un omagiu unui om pe care nu-l voi putea uita niciodată . Domnul profesor de limba franceză din primele două clase ale ciclului gimnazial , domnul Florescu Vasile . 
 În toamna anului 1966 , şcoala mea de pe Intrarea Cobiliţei era în al şaselea an de viaţă . Era o şcoală de cartier , relativ nouă , cu straturi de flori la intrare . Mirosul de tufănele şi crizanteme ne inunda plămânii . Trecusem de la scrisul cu tocul la cel cu stiloul ori cu pixul . Schimbasem colegii . Aveam în clasă doi colegi moţaţi . Unul era Florin , băiatul cel mare al directoarei şi celălalt era Vasilică , băiatul bibliotecarei . Clasa era la un nivel superior celui din clasa de la care venisem eu . Aveam de recuperat . Întrecerea era deschisă . Discriminări nu se făceau . Erau alte vremuri . Şcoala mirosea a curăţenie , parchetul era lucios , fusese ceruit . Zugrăveala era proaspătă . Recreaţia se termină . Ne intră în clasă un domn de înălţime medie , costum maro , cravată , cămaşă albă ,impecabil călcată , la buzunarul de la piept o batistă din acelaşi material cu cel al cravatei . Părul , dat pe spate , cam răruţ şi uşor încărunţit , scotea în evidenţă o frunte lată , eminesciană . Deasupra buzei de sus , uşor lateral , o aluniţă îi dădea un aer aparte, glumeţ . Tăcerea era deplină . Primele lui cuvinte au fost cele fireşti , de bun găsit , pe un ton jos , calm . Privirea lui era a unuia care ar fi vrut să ne îmbrăţişeze pe toţi deodată . Apoi , ne-am ridicat pe rând şi ne-am prezentat. El a luat aminte la fiecare în parte , apoi ne-a spus câteva vorbe despre el . Făcuse războiul la tancuri , avea auzul afectat de o mină care-i ucisese unul din cei doi parteneri de sub turelă .Avea lacrimi în ochi ...era un om de-o sensibilitate rară . Când a sunat de ieşire , eram cuminţi şi îi sorbeam cuvintele de pe buze . Am fi vrut ca prima noastră oră de franceză să continue . Orele care au urmat - erau numai două pe săptămână - ne-au scos în evidenţă faptul că profesorul nostru de franceză era de fapt un om cu o cultură imensă . Nici acum nu-mi pot explica cum reuşea ca în puţinul timp pe care-l petreceam împreună să acopere o plajă atât de mare de activităţi . Preda , asculta , ne vorbea despre Franţa şi francezi , despre manierele elegante ce trebuie avute în vedere în orice împrejurare , despre comportamentul pe stradă , despre istoria românilor -cea adevărată , despre istoria Franţei , despre ceea ce ar trebui vizitat la Paris , despre cum trebuie aranjată o masă la care ne invităm prietenii ori rudele , despre atâtea lucruri utile pe care nu le aflasem încă  ...Nu ştiu cum putea transmite atât de mult într-un timp atât de scurt . De bună seamă , era un vrăjitor al cuvântului , al bunului gust , un pedagog perfect , un iubitor de oameni , un dăruitor de ştiinţă şi de suflet, un arbitru al eleganţei masculine .
    Va urma ....

10 comentarii:

  1. si proful meu de franceza a fost un om deosebit, inca e, de fapt, mare scriitor, mare cinefil.
    sa fie virusul francez?

    RăspundețiȘtergere
  2. Al meu , din pacate este plecat demult la cele vesnice , Raul . Vei vedea in episodul urmator ca de fapt el avea o cu totul alta formatie . Facea cu noi franceza , ca un fel de hoby ...cam cum fac eu pescuit sportiv !

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce coincidenta, Radu! Chiar ieri povesteam unor tineri prieteni despre profesoara mea de franceza din liceu... cum ma favoriza, scutindu-ma de doua saptamani de practica industriala, pentru a putea participa la olimpiada de franceza. Dar maistrul meu, un frustrat (secretar BOB pe atelier), mi-a trantit 6x6x2=72 absente in catalog. M-am plans doamnei profesoare in cancelarie cand am aflat de la diriginta si pana la sfarsitul zilei toate absentele erau incercuite cu eleganta de catre doamna de franceza.:) E drept, nici eu nu am dezamagit-o mai apoi, la olimpiada, asa ca nimeni nu a avut a-i face vreun repros.
    Hmm, trebuia sa incep cu altceva... diriginta mea din gimnaziu era profesoara de, ai ghicit, franceza.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună Radule,
    Frumos mai depeni! Citindu-te mi-am dat seama că şi eu am amintiri frumoase despre unii dascăli. Chiar foarte frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  5. Să trăiești, Piticule! Știi, am citit articolul ăsta al tău încă de când frigea la degete. Nu-mi prea ardea de comentarii atunci, să-ți spun drept, că de-aia...
    Azi am trecut pe lângă școala aia pe unde ți-ai plimbat și tu pașii o vreme. Mi-am amintit de diriga Margareta (Cel Bun să-i dea odihnă) și mi-am zis că tare-ar fi nimerit să-i adresez un gând. Poate că, de-acolo de la ea, gânndul meu va fi fiind văzut ca o lumânare aprinsă în casa Domnului, special pentru ea.
    Bine puncta Dan mai sus, astă seară voi mai aprinde câteva astfel de lumânări pentru unii dintre dascălii mei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Probabil ca nu as fi scris niciodata daca nu as fi avut trei profesori de Romana care mi-au laudat si incurajat talentul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Te salut , Dan !
    Cred ca ai facut un liceu cu profil umanist . Nici n-am stiut pana acum ca exista olimpiada de limba franceza . Scuze . In liceu , eu si Bubu am avut o profesoara de franceza ...o bombonica ! Supeba femeie ! Si delicata si simpatica si bine pregatita si mai ales ...bine alcatuita . Eram innebuniti dupa ea !

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Dan !
    Acum am revenit din "patria vinului"; asta-i motivul pentru care raspund cu intarziere .Scuze . Despre unii chiar merita sa depanam amintiri frumoase . Pe cele urate ..nici nu mi le mai amintesc ! :) Cred ca voi scrie cateva articole despre acesti oameni care au insemnat ceva in viata mea . Merita s-o fac !

    RăspundețiȘtergere
  9. Sa traiesti si tu , Bubule !
    Ooooo ...Diriga ta era o doamna . Margareta , cred ca tu mi-ai spus , a fost colega de facultate cu Ileana Vulpescu . Generatia parintilor nostri ! Dar ...unii se petrec prea repede prin lumea asta . Pacat .

    RăspundețiȘtergere
  10. WWW , unii scriu tocmai pentru ca nu au fost incurajati ...Tu esti un caz fericit . Au si avut de ce sa te incurajeze . Proza scurta este accesibila pentru orice novice .Ca mine . La alte genuri mai pretentioase nu m-as aventura .

    RăspundețiȘtergere