duminică, 13 ianuarie 2013

De inimă albastră ...



      "Nopţile vinovate" veneau unele după altele ...respiraţia ei era din ce în ce mai scurtă şi mai zgomotoasă . Insomniile , tot mai dese . Îngrijorarea i se vedea pe chip . Chipul ei îşi pierdea culoarea , devenea palid , din ce în ce mai palid . "Ce făceam acum dacă eram în activitate ? Cum m-aş fi descurcat ?" se tot întreba şi nu făcea nimic ca să îndrepte lucrurile." Dacă eu o să plec ...tu poţi să te aduni cu ...ori cu..." . " Nu pleci nicăieri de lângă mine , să-ţi fie clar !" Plecăm la Bucureşti . Am primit telefon de la asistenta ortopedului că au venit "piesele de schimb" şi sunt programat pe 3 septembrie la operaţie . Ca omul grijuliu , îmi plătesc toate datoriile . Trec şi pe la Vitan unde am o nişă-n columbar ...şi încă nu plătisem taxa anuală . Pe geamul ghişeului , la casierie , un anunţ drăguţ: " Decedaţii de peste 130 kg. nu se incinerează la noi "  Dar unde ? Te pomeneşti că li se înfundă coşul de fum cu ăştia graşi , ca mine ...:)))))  Mă bufneşte râsul . " Iubirea mea , dacă n-oi avea noroc în 3 septembrie , îmi tai un picior ...şi cu restul vii aici , şi mă pui pe foc ...ok ? " Am speriat-o rău...Pe 1 septembrie eram la Urgenţă . Făcuse un atac de panică .  Respira din ce în ce mai greu , nu se putea odihni ...o vedeam cum se prăbuşeşte fizic . Să fie oare din cauza operaţiei mele  ? Aveam motive de îngrijorare . Serioase . O belea nu vine singură niciodată .     
 ***********************************************************
    Două luni mai târziu eu sunt din nou pe picioare , ea dă semne să aibă o afecţiune pulmonară , o tuse seacă , epuizantă , insomnii , schimbăm medicamentele , doctorii ...mergem la Giurgiu la o pneumoftizioloagă ...apoi la Marius Nasta pe Viilor unde o doctoriţă tânără îşi dă seama că nu are nimic pulmonar ci inima este afectată şi vinovată de respiraţia greoaie şi de oboseala accentuată şi de nopţile de insomnie ... A fost nevoie de o bâjbâială de căteva luni ...perioadă în care am deschis uşile a vreo cinci doctori plus de două ori la Urgenţă ...O puteam pierde . Murea cu zile ...în capitala mamii ei de sănătate ...Aici în ţara în care sunt promovate toate valorile fără de nici o valoare.   Aici ...dacă ai noroc scapi , dacă nu , NU ! 

14 comentarii:

  1. Ooof!!
    Știi, se spune că un doctor bun e acela care reușește să-și țină pacientul în viață până când mama natură îl vindecă.
    Lasă, o să fie bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum m-am liniştit, Bubule !
      Am convingerea că va fi bine . Dar în urmă cu două săptămâni , pentru prima dată în viată , am avut senzaţia că-mi va fi răpită fără să pot face nimic. Este îngrozitor să-l vezi pe cel drag de lângă tine cum dispare încet-încet şi să nu-l poţi aduce înapoi...

      Ștergere
  2. Radu, va fii bine, ai sa vezi.
    Restul parca nici nu mai pot sa citesc. Sa ne vedem sanatosi, cu bine, ca parca a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut la un pahar de cognac.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laurenţiu , acum după ce am văzut-o din nou acasă , stabilizată şi pusă pe un tratament ce are rezultate evidente , sunt convins că va fi bine . Şi mie mi-e dor de-o întâlnire cu prietenii de blogăreală .

      Ștergere
  3. Multă sănătate, Radu, pentru cei dragi. Iar ție puțin optimism îți doresc, din care să se hrănească și spiritul celor din jur.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iţi mulţumesc , Dan !
    De n-ar fi speranţa şi încrederea în noi înşine , lumea ni s-ar prăbuşi cu totul . Ar fi păcat !

    RăspundețiȘtergere
  5. Radule, e teribilă încercarea prin care treceţi. Eu cred că Domnul se va uita la sufletele voastre frumoase şi vă va ajuta să ieşiţi cu bine din această cumpănă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc mult pentru apreciere . Cred ca acum ..suntem pe drumul cel bun , cel ce inseamna viata si speranta de mai bine ! Durdura prin care am trecut n-o doresc nimanui . Domnul ne incearca uneori , parca din ce in ce mai des ...

      Ștergere
  6. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fericit sa fie si pentru tine , Cristina C !

      Ștergere
  7. Acum e foarte târziu şi nu am timp, dar mi-a intrat în cap ceea ce ai scris.
    Asta-i una.

    A doua.
    Poate faci tot posibilul şi imposibilul să postezi la loc ceea ce ai tot scris de doi ani încoace, ca să le vadă şi lumea. Sunt convinsă că încă le mai ai... Am citit doar începuturile... Nu-i frumos să te bucuri doar tu. :)

    A treia.
    Fă-ţi o arhivă în dreapta, ceva, ca să se poată explora mai uşor blogul, pe topicuri şi luni, zile etc.

    A patra.
    Îmi place melodia.

    A cincea.
    Noapte bună! :)

    A şasea.
    Ţine aproape, că revin :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună dimineaţa , Rory ! :)
    Îţi mulţumesc pentru sugestii . O să încerc să îmbunătăţesc câte ceva pe ici pe colo . Trebuie să-ţi spun că mare parte din ceea ce am debitat pe aici , am şters . Din păcate. Am mereu un sentiment de nemulţumire , că se poate şi mai bine ori că nu merită să-mi pierd timpul scriind .Am un prieten care spune că nu-i nimic altceva decat o vânare de vânt pe aici.În mare , are dreptate . Eu ştiu?
    Mă bucur pentru revenirile tale pe blogul meu ! Vei fi binevenită oricând. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Radu, în timp am învăţat că în viaţă nu contează părerea şi cuvintele celorlalţi, fiindcă oamenii sunt răi şi cum văd că te ridici puţin deasupra lor, au grijă să-ţi taie picioarele de pe piedestalul pe care tocmai te-ai urcat. Important este să faci ceea ce-ţi place. Dacă o faci cu dăruire, plăcere, abnegaţie, restul nu mai are importanţă, fiindcă oricum produsul finit este bun, atât timp cât îţi dai silinţa.
    Mai apoi, o scriere nu este nicidecum o pierdere de timp, pentru că sunt puţini oameni care LASĂ CEVA ÎN URMA LOR. Dacă cei mai mulţi ar fi luat acest "sfat" drept etalon, nu s-ar mai fi născut marii poeţi, marii prozatori, artiştii, creatorii. Nu ar mai fi existat nimic din ceea ce numim noi astăzi artă, indiferent de natura ei.
    Deşi nu mai reţin exact de unde anume ştiu citatul ăsta, totuşi îl folosesc mai mereu în relaţia cu fiica mea: "Cheia succesului nu este reuşita, ci perseverenţa." Bunăoară, Einstein a rămas repetent în clasa a IV-a. Şi totuşi a fost considerat un geniu, deşi nu a excelat niciodată la şcoală.
    Aşa că...
    Şi ăsta ar fi doar unul din exemple.

    În ceea ce priveşte subiectul povestirii de mai sus, faptul că în momentele de mare cumpănă a vieţii, ai pe cine să te sprijini, este mare lucru. Face cât un munte de medicamente şi tratamente. De cele mai multe ori, relaţiile cu cei dragi sunt cele care ne scoală din adormire, care ne întorc către viaţă. Cu siguranţă că asta a fost valabil şi în cazul vostru.
    Poţi spune că ai (aţi) avut noroc, că încet-încet aţi renăscut din propria cenuşă precum pasărea Phoenix. Şi asta e cea mai mare realizare dăruită de Dumnezeu.
    Un alt drum, alt orizont, o nouă speranţă, un suspin şi la sfârşit un zâmbet senin.
    Aşa să fie mereu!

    Mulţumesc.
    Şi... sper să nu te superi dacă o să mă mai vezi pe aici...
    O să le iau la rând, pe toate, ca pe o carte, filă cu filă, pagină cu pagină, cuvânt cu cuvânt, literă cu literă...




    RăspundețiȘtergere
  10. Bună dimineaţa , Rory ! :)
    Cred că schimbul de idei ne face bine . Mie ,care am mâncărici la limbă , oricum , DA ! Şi dacă am cu cine o şi fac cu plăcere .
    Vezi , am nişte prieteni pe care-i vizitez aici , în virtual , dar cu unii dintre ei mă văd în fapt. Mergem la pescuit , la teatru , facem o plimbare în parc , iau de la fiecare câte o părticică de suflet şi dau fiecăruia dintre ei atât cât mă lasă inima să ofer. Nu tot , numai cât cred eu că poate să ia fiecare , fără să-i facă rău. Dintre toţi , unul singur poate duce mai mult , aproape tot. Şi nu mi-e teamă deloc să-l încarc. Întâlnirile noastre sunt ca o spovedanie numai că ea se produce nu în confesionar , nu sub patrafir , ci cu ochii larg deschişi către soarele care mijeşte la orizont , în drumul nostru către balta care ne aşteaptă în aburul dimineţilor frumoase. Ajunşi la locul faptei contemplăm natura şi rumegăm fiecare în sinea lui spovedania biunivocă de pe drum . Toată viaţa învăţăm .Şi când am învăţat "totul" despre viaţă , murim. E păcat să nu şi împărtăşim celor apropiaţi câte ceva din ceea ce am învăţat . Poate le va fi de folos . Aşa cred eu , ca şi tine , că e bine să transmitem mai departe , "literă cu literă" trăirile , simţămintele, bucuriile, regretele...iubirile . Şi mâine ar putea urma o zi. Ori poate nu . Nu ştim când ne oprim din drum . De aceea este viaţa frumoasă .
    Contez pe revenirea ta , aici , pe paginile mele şi voi aprecia sinceritatea ta .:)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.