marți, 12 martie 2013

Andronaş...

          Am făcut armata la TR, după....Dacă aş fi  făcut-o înainte , ar fi durat nouă luni. Aşa...a fost numai de şase. Aşa era pe atunci. Ca să înveţi să baţi pas de defilare şi să iei linia de ochire aveai nevoie de timp , nu glumă. Dând la o parte perdeaua timpului scurs, nu pot decât să reţin momentele cele mai hazlii ale acelei perioade . Nu era zi de la Dumnezeu în care să nu ni se întâmple câte-o boroboaţă demnă de Moş Teacă ori de soldatul Svejk.
Švejk

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/carti/soldatul-Svejk-revine-1_50aeb07a7c42d5a6639f2610/index.html. Plutonul nostru era de vreo 25 de handralăi, cu vărste cuprinse în plaja 24-33 ani . Prima perioadă ,de vreo 5 săptămâni, a fost cea mai grea .La 20 de ani te acomodezi mai uşor cu rigorile ce ţi se impun . La 33 este altceva.  Figura comandantului de pluton era una simpatică şi isteaţă foc. Un oltenaş subţirel, tras prin inel,cu mustăcioară îngrijită , o ţinută impecabilă, mereu pus pe glume , cu zâmbetul pe faţă, aşa cum îi stă bine omului căruia îi place ceea ce face, avea nişte expresii pe care n-ai cum să le uiţi: " privirea înainte, pieptul de oraş!" sau " io nu ştiu cum de se uită nevestele la voi cu burţile alea pricopsite" . Şi nu s-a lăsat până nu ne-a adus la o condiţie fizică de-ţi era mai mare dragul , la plecarea din răcănie. 
      Figura cea mai haiosă era cea a plutonierului cu care exersam regulamentele. Noi îi spuneam Andronş. Făcea liceul la seral şi aveam un profesor de franceză printre noi, cu care exersa de mama focului . Tenacitatea acelui om , bunăvoinţa lui şi conştiinciozitatea erau exemplare . Ai fi zis că dacă era specialist în regulamente ...ar fi trebuit să le mănânce pe pâine...
    Într-o după-amiază vine la noi cu cartea roşie la sub-braţ  şi ne ia în ordine alfabetică , ne dă afară şi apoi ne primeşte în încăpere ca să ne înveţe cum tre' să ne adresăm într-o situaţie reală similară . Îmi vine rândul, ies afară, ciocănesc în uşă, primesc aprobarea de intrare , intru şi depăn: " Să trăiţi tovarăşe gradul , sunt soldatul Fane Cărare, vă rog să-mi permiteţi să raportez !"  La care el ..." raportezi pe dracu' tov. Cărare, unde ai văzut matale în regulament că soldatu' se roagă ? Ce...eşti la biserică ? " " Dom' plutonier , să mă bată sfântu' dacă nu scrie aşa la regulament ! " " Ia... arată-mi şi mie regulamentu' ăla ...că-l mănânc ! " Se uită el ...citeşte...se înroşeşte...se înfoaie ca curcanu'...şi dă verdictul :" tre' să fie o greşeală de tipar. În toate regulamentele scrie la fel ? " " La fel , dom' plutonier " spun colegii mei în cor ." Felicitări, tovarăşu Cărare, ani de zile io greşeam când intram la şefii mei şi nu ştiam de ce se uită aşa de strepezit la mine , cănd spuneam formula fără să mă rog..". ****************************
    Roagă-te Andronaş, roagă-te că poate ţi se-ndeplineşte!  

Pe seama lui Andronaş se mai puneau fel de fel expresii simpatice:
     - Fruntaşul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de bulău  că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unităţii în loc să fie în pat. 
     -Instructajul domnului doctor Georgescu , pe tema " Cum să rămân sănătos", se amână pe motiv de boală.  
    - Băgaţi la cap: regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevăzute de regulament.
    - Măi rahat, nu mai mişca în formaţie că te mănânc ! 
    - Am auzit un zâmbet în formaţie !
    - O mână criminală a dat cu piciorul şi a spart un ghiveci cu flori. 
    - Aveţi în faţă un măgar şi-un porc ! Treci în formaţie, măgarule ! 
    - Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră !   
    - Trebuie să ţineţi duşmanul tot timpul în ochi. Ce te holbezi aşa la mine , soldat !
    - Dacă sunteţi proşti, ca să vă amintiţi , scrieţi-vă pe ceva .Uite...aşa ca mine ! 
    - Aveţi grijă la pragul ăl de sus.Dacă vă daţi cu capul de el , rămâneţi proşti pe viaţă. Şi eu m-am dat ...de-aia ştiu ! 
    - Bateţi trei paşi şi începeţi să cântaţi cu stângul !   

6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toate ca ai sters , Laure, goagalu mi-a redat ambele tale comentarii. Fii pe pace, am inteles prin ce ai trecut acolo. Eu am vrut sa scot in evidenta numai latura amuzanta . Si crede-ma , nu era zi de la Dumnezeu sa nu facem o burta de ras inainte de a ne apuca de partidele noastre de Bridge , seara dupa stingere...

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laurentiu , ai sters si-mi pare rau ca ai facut-o . Daca asa ai simtit ...a fost alegerea ta , dar ai perfecta dreptate. Mi-ai amintit de o seara petrecuta in casa unei matusi, dupa evenimentele din martie '90. Mi-ai dat o idee. Voi spune povestea acelei seri ...mai ales ca se apropie 15 martie , o zi importanta pentru " poporul frate" maghiar.

      Ștergere
  3. heheheee! Ce idee, Piticule! Bună, vreau să spun. Povești din armată... Povestea lui Andronaș al tău mi-a gâdilat „eul personal” cu un zâmbet larg pe față, cu nostalgii și amintiri multe pe sinapse. Ce vremuri!! Pușca și cureaua lată!
    Tare mi-a plăcut, să știi!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare dintre noi avem, Bubule , amintiri din racanie. Unele sunt adevate rani care nu merita retinute in memorie. Stigmatizarea sufletului , bataia de joc a gradatilor care se apropiau de lasarea la vatra, acea mizerie umana la care nu te poti gandi ca ar putea exista atunci cand esti in viata civila, n-am avut parte de ele, dar stiu ca au fost aievea in unele locuri. Intr-un studiu de estetica Schopenhauer vorbea despre nebunia care l-a atins pe un soldat din armata prusaca a secolului XVIII atunci cand un ofiter superior nu i s-a adresat regulamentar(cu formula de politete). Ma gandeam ...cat de departe trebuie sa fim de acea civilizatie din armata prusaca, atunci cand eu eram in armata. Cred ca noile conditii ale armatei actuale nu mai admit deraieri de la un comportament civilizat.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.