marți, 5 martie 2013

Ce bine...

    Fiecare om are ritmurile lui. Unul se trezeşte dimineaţa devreme, altul ceva mai târziu, unul se odihneşte la prânz, altul nu, unul se culcă odată cu găinile , altul adoarme greu şi-l plesneşte hărnicia atunci când cei mai mulţi închid  pleoapele obosite, pentru a lăsa să intre odihna prin somn, atât de necesară creierului pentru a începe o nouă zi de viaţă, cu sau fără muncă, cu sau fără plan, cu iubire ori fără, cu calm ori cu agitaţie, după cum ne este dat fiecăruia dintre noi de instanţa supremă care are ea grijă să menţină în echilibru ceea ce noi , oamenii, ştim sau nu să apreciem . Linia ce desparte normalitatea de anormal este una fină, aproape de neobservat. Viaţa însăşi poate fi asemuită cu un sistem termodinamic în permanentă transformare care tinde către echilibru, în care intră reactanţi şi în acelaşi timp ies nişte produşi de reacţie intermediari care trebuie prelucraţi până la forma finală a produselor ce trebuie scoase pe piaţă. Într-o  economie liberă totul se vinde şi se cumpără, totul are un preţ pe care-l reglează legea cererii şi a ofertei. Ştim fiecare dintre noi, cam ce ne poate pielea, atunci când se trezeşte în noi conştiinţa de sine. Că putem avea o imagine deformată despre noi înşine, poate fi adevărat. Dar nu-i nimic, mai devreme sau mai târziu, oglinda ne va reda adevăratul chip al nostru. Omul este o formă a energiei adusă de Divinitate la sublim. În el este investită o cantitate imensă de informaţie genetică ce vine de mii de generaţii şi în care se pompează în fiecare clipă a existenţei lui , informaţie. Că este sau nu dispus s-o primească, lui i se oferă informaţie. Omul normal , curios din fire, este el însuşi un burete care absoarbe fără să obosească noi informaţii din mediul în care se dezvoltă. De la o generaţie la alta, el este mai frumos, mai expresiv, mai dispus să se deschidă şi să primească dar şi să dăruiască din harul primit.
      Suntem nite biete rotiţe ale unui angrenaj dirijat de sus ori de jos? Manipularea destinului este ea prezentă în fiecare clipă în noi fără a ne putea opune direcţiei curentului ce ne duce cu el? Să ne fie totul scris dinainte şi să ne fie pus fiecăruia pe frunte ? De ce se spune atunci că El ne dă dar nu ne pune în traistă ? Aha ! Deci de traistă trebuie să avem grijă noi înşine ? Bună treabă !  Minunat ! Mă pot implica şi eu în propria mea viaţă. Ce bine ...!!! 

  
   

6 comentarii:

  1. sigur, de traistă. şi, mai ales, de cea sufletească.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonimus , multam fain ca mi-ai tras o vizita...! :) Lucru rar pe aici . Cuvinte putine dar...pline de miez !

      Ștergere
  2. Fiecare cu traista lui, fiecare cu norocul lui, fiecare cu nebunia lui, fiecare cu dragostea lui şi, în final, fiecare cu destinul lui... :) ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a placut , Rory ! Scurt si la obiect !

      Ștergere
  3. Dacă-ntrebi un dăștept, o să-ți răspundă că nu-i deloc rău să-ți pui întrebări.
    Dacă-ntrebi unu' mai dăștept decât dășteptu' o să-ți zică să lași prafului filozofiile alambicate în care pare că s-amestecă reactanții cu catalizatorii și să-ți vezi de viață.
    Uite, vezi, de-aia-mi place mie Contabilitatea lu' vecinu' Marin:
    „Vine o vreme
    Când trebuie să tragem sub noi
    O linie neagră
    Și să facem socoteala.

    Câteva momente când era să fim fericiți,
    Câteva momente când era să fim frumoși,
    Câteva momente când era să fim geniali.

    Ne-am întâlnit de câteva ori
    Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
    (Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
    Toate acestea fac un viitor luminos-
    Pe care l-am trăit.

    O femeie pe care am iubit-o
    Și cu aceeași femeie care nu m-a iubit
    Fac zero.

    Un sfert de ani de studii
    Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
    A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.

    Și, în sfârșit, o soartă
    Și cu încă o soartă( de unde-o mai fi ieșit?)
    Fac două( scriem una și ținem una,
    Poate, cine știe, există și viața de apoi).”

    RăspundețiȘtergere
  4. Te salut , Bubuleanule, cu mare respect pentru dragostea pe care i-o porti lui nea' Marin. Acum imi dau mai bine seama cam ce tocana a iesit din ceea ce-am vrut sa fac initial .Cu traista-n bat, preocupat de ardei si dovlecei...mi-a luat-o sufletu' la vale. Si nu bausem nimic. :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.