duminică, 14 aprilie 2013

De pe-un mal pe altul...

       A venit primăvara cu tot arsenalul ei de frumuseţi de pe-această gură de rai . La sfârşit de săptămână îţi vine să-ţi suni un prieten şi să pleci cu el la pescuit. Dacă nu-l sun eu , mă sună el: 
Ce zici frăţioare , facem o partidă mâine ? Că poimâine se anunţă iar o schimbare de vreme...
Facem prietene , eu deja mi-am ascuţit cârligele...mi-am făcut forfacurile şi tocmai mă gândeam să pun de mămăligă. OK , atunci mâine dimineaţă la 5 trecute fix , sunt la tine ! Am vorbit şi cu "grasu'*" .Merge şi el cu noi !   Bine, vă aştept la 5 în faţa blocului.  
Zis şi făcut . Cu noaptea-n cap echipajul bine cunoscut ,e  pe poziţii. Cei vreo 40 de kilometri sunt parcurşi în "veselia" celor petrecute în ultima săptămână de când nu ne-am mai văzut. Mai un banc , mai o veste , mai o întâmplare din familie ori din peisajul general ....încet dar sigur ajungem pe malul bălţii , când... se vede o geană de lumină printre stufărişurile din faţa noastră. Descărcăm calabalâcul , ne alegem poziţiile la" pupitrul natural" ce ne va fi gazdă pentru câteva ore şi de la care vom dirija capturile mai mici ori mai mari , către juvelnice ori le vom reda libertatea ca să mai crescă pân la anul , că acum îs prea micuţe dar cu poftă de mâncare . Linişte deplină în împărăţia apelor , o linişte pe care îţi vine s-o respecţi ca pe ceva sfânt fiidcă ştii bine că nu va dura o veşnicie. Ceaţa se ridică încet de pe luciul apei , păsăretul bălţii se trezeşte şi el şi se aude un zgomot de motor de avion care tocmai decolează de pe aeroportul de care ne despart numai câţiva kilometri. Pasărea argintie se vede pe cer cu aripile-i întinse , căutând cu ciocul spre înâlţimi , spre necuprinsul cerului albastru . 
    Frumoasă meserie , cea de aviator. Într-o viaţă viitoare asta mi-ar plăcea să fac . Să zbor ! 
    Măi piticule , ţie îţi plac stuardezele ! :) ))))) O ştii pe-aia cu stuardeza împiedicată ?  Şi Bubuleanu' derulează fir de pe tamburul lui de bancuri savuroase , care nu se pot spune chiar toate de faţă cu doamnele şi cu copiii .  O maşină , încă una ...şi-ncă una ...şi liniştea dispare , se umple malul nostru cu câteva familii. Bărbaţi , pescari şi ei ...ca şi noi , veniţi cu soţiile , cu copiii ...la pescuit şi la un grătar pe malul bălţii. Decenţă maximă . Oameni civilizaţi , vorbesc în şoaptă ...se vede că ştiu şi ei regulile jocului. Nu ne deranjează...nu-i deranjăm!  Vine paznicul ...îşi încasează dreptul şi-mi spune că o să vină şeful mai la sfântu-aşteaptă cu chitanţierul . Eu mă gândesc că într-o bună zi o să mă duc la şeful lui să-mi plătescă pensia ... Şi ziua aia...simt eu că nu este departe. Evazionismul este în floare. Asta-i lumea în care trăim ... Ne faultăm unii pe alţii după cum putem . Îmi vine în minte aia cu varza a lui Bobiţă ....cea din toamna trecută . 
    Fănele, ţi-am spus ce-a păţit Bobiţu în toamna trecută ...aia cu varza ? 
    Nu ...nu mi-ai spus ! Hai ...zi-mi-o ! 
În timpul ăsta , pe malul celălalt apare un hârb de maşină din care descind doi vlăjgani care în gura mare încep să dea drumul unor "porumbei" ce numai ai păcii nu par a fi ...
    Se duce Bobiţu în piaţă să-şi cumpere varză pentru murat. Îşi umple doi saci , îi pune pe cântar ...40 kile...plăteşte şi pleacă cu ea acasă . Acasă , soţia cu ochiu-i de expert : Măi Bobiţule , nu sunt aici 40 de ocale ....cum mă vezi şi cum te văd...Nu pot să cred ! Ia dă-mi cântarul ăla dinamometric !  Cântăresc ei varza ...erau 31 kilos ....Hait !  Ai avut tu dreptate...m-a făcut  vărzaru ...Stă Bobiţu ...se chiteşte el cum ar fi mai bine să procedeze...îşi ia un sac la subţioară şi pleacă la piaţă :
       Meştere , umple-mi şi mie sacul ăsta ! 
       Are 15 kile ...15 lei !   
Ia Bobiţu sacul şi pleacă cu el spre portbagajul maşinii. Nu face trei paşi că se şi trezeşte cu vărzaru'  lângă el . Păi ce faci conaşule...pleci aşa ...fără să plăteşti ? 
       Pssss...taci din gură ...să nu ne audă vreun poliţist...că mai adineauri , ţi-am plătit 40 şi mi-ai dat numai 25... 
 A înghiţit vărzaru găluşca şi a tăcut mâlc .Fie câştigi...fie pierzi ...negustor te numeşti ! 
Între timp , băieţii veseli de vis-a-vis s-au instalat şi au început să-şi bage şi să-şi scoată  kile bune de cărniţă ...numai zgărciuri şi corpi cavernoşi şi spongioşi.
     Pe malul nostru copiii şi doamnele se ocupau de aprinderea focului în grătare ...
   Uite şi tu , Buleanule, nu-ţi vine să te duci la ei şi să-i arunci în gârlă pe bezmeticii ăia de de vis-a-vis ?
   N-ai ce să le ceri ! Ce spuneam mai devreme ? Ăsta este nivelul ! 
   Vai de capul lor...dar şi mai grav , vai de capul nostru că  le suportăm limbajul şi manifestările . 
     http://www.youtube.com/watch?v=hY04MchxDX0
     


 Notă
       * grasu'    este prietenul nostru care nu mai e gras , dar aşa i-a rămas numele de pe vremea când era !
       

6 comentarii:

  1. le suportăm. că-s majoritari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, dacă-s majoritari ...atunci să le înghiţim toate mojiciile !

    RăspundețiȘtergere
  3. Știi, important e când tragi linie și vezi cu ce rămâi, Mache.
    Câtă vreme-o stărui frumosu-n ochii noștri și gândul bun în cuget, tot pe plus om ieși la socoteală.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aşa este, Bubuleanule!
    Şi eu gândesc că timpul care ne-a mai rămas de depănat pe tambur este prea puţin ca să ni se pară altfel decât sufletele noastre, care par să intre din ce în ce mai mult în consonanţă cu natura. Vezi bine că ne vom contopi cu ea, cândva. Este o privire firească spre viitorul nu chiar îndepărtat...

    RăspundețiȘtergere
  5. Radu, numai eu sa am " liniste " cu ei? Cand altii ma faceau nazist...stii cum le dorim acum? De ei sa aibe parte timp de 3 ore, intr-un avion, sa nu poata pleca de langa ei, dar sa stea si pe scaunul din fata lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laure ,
      realizez prin ce momente ai trecut ! Şi crede-mă , nu aş vrea ca vreodată să mi se întâmple şi mie , într-o cojunctură similară !

      Ștergere