vineri, 5 aprilie 2013

Monstrul de la Făcău

      








    -Unde atacăm sâmbăta asta, Radule ? 
    - Cristi, undeva unde n-am mai fost niciodată .Numai să vrei şi tu, că a ta este maşina.  Am un vecin care a fost sâmbăta trecută la Făcău, undeva pe şoseaua spre Alexandria , nu departe de barajul de la Mihăileşti . Este la ieşirea dintr-un sat , Gorneni, un pod peste un râu- Ilcovăţ ...Ei, înainte de a ajunge la pod este un drum de ţară care face la dreapta. O luăm pe el şi ajungem la Făcău ...Ce zici , o comitem ?
    - Daaa...vecinul tău ce a prins acolo ...la Făcăul ăsta de care spui ?
    - A venit cu un juvelnic plin de caraşi unul şi unul !
    - Gata ...m-ai convins.
*************************************************************
   Era o diminaţă umedă de septembrie. Facem la dreapta pe ultimul drum  înainte de ieşirea din Gorneni. La vreo 200 m  se vede digul . Balta în dreapta , în stânga un canal ce se vede treaba că se varsă în Ilcovăţ. Trecem digul şi o luăm pe malul împădurit. Înainte de intrarea în pădure , pe dreapta, balta cu câteva locuri numai bune de pescuit , printre stufărişuri. În stânga drumului , un lan de porumb , numai bun de cules. Alegem un loc unde tragem Dacia veche a lui Cristi , maşina noastră de pescuit , plină de găuri în caroserie dar cu un motor beton , numai noi ştim pe ce drumuri nasoale am ajuns cu ea , în căutarea fericirii noastre lacustre şi a viselor pline de monştrii bălţilor ce nu-şi fac apariţia decât arareori şi atunci suntem total nepregătiţi: ori e guta prea subţire, ori e cârligul prea mic , ori varga era aia plesnită şi cârpită cu bandă adezivă ...până la primul salariu . :) 
    -Uite ce locuri bune sunt aici , Rade ! Eu rămân aici , lângă hârbul meu , iar tu bagă-te repede în stânga , după pâlcul ăsta de stuf , până nu se ocupă. Uite că mai vin unii în spatele nostru .
    -Ok , Cristi ! Mă şi apuc să descarc "harnaşamentul".
 Ne instalăm frumuşel pe scăunele, montăm undiţele şi nădim din belşug cu nada frumos mirositoare de la " MG special carp" , recomandată de vecinul meu , Floricel , cu insistenţă. Nu durează mult şi am primele trăsături la pătrăţică de mămăligă cu un viermuş pe coadă . Caras frumuşel , unul după altul ...o splendoare . În spatele nostru se aud glasurile vesele ale ţăranilor veniţi la cules de porumb . Se luminase bine dar ceaţa încă nu se ridicase complet de pe luciul bălţii. Pritre aburii dimineţii văd nişte bărci mişcându-se înaintea mea . Din ele , ştiucarii lansau de mama focului , blinchere şi gume , întru găsirea reţetei optime pentru tentarea " tigrului bălţii".  Pe loc îmi vin în minte cuvintele lui Gigel , colegul de serviciu care este maestru în confecţionarea linguriţelor de toate felurile :" dacă ajungi pe o baltă cu ştiucă, uite , rotativa asta va face victime 100 % , să n-ai nici un dubiu !" I-am mulţumit lui Gigel , am luat rotativa şi am pus-o în rucsacul de pescuit într-o cutie . Nu mă înnebunesc după pescuitul la răpitor , dar...poţi să ştii ?
   Montez o lansetă , îi pun o mulinetă cu recuperare babană , trag firul prin inele , mă uit la rotativa de la Gigel şi mă chitesc cum să fac s-o fac să evolueze mai departe de mal . Muşc pe fir un plumb rotund de 10 grame , îl încaderez între nişte mărgele - una roşie şi una galbenă , pun rotativa pe o agrafă şi arunc ...recuperez...şi îmi place cum evoluează rotativa ...îi simt bătăile în mâna în care ţin lanseta. Mai arunc o dată ...şi-nc-o dată ... Şi ...simt că-mi vine să mor de ciudă !
Na ...uite că am agăţat-o în vreun cocioc ! Trag tare ...şi încep să pompez ca să dezgăţ ...doar doar...reuşesc să salvez rotativa de la Gigel .  Dar ...uite ce chestie ...firul meu a început să "călătorească " spre stânga . Hait ! Stai să vezi că cociocul nu este cocioc !
    - Cristi , vrei să vii cu minciogul ?
    - Ai înţepat vreun crap ?
    - Am aruncat de trei ori linguriţa de la Gigi Paştea şi uite că a avut dreptate . 100%...garantat ! Să ştii că Gigel e meseriaş !
  Recuperez firul , încet încet şi în faţa mea la vreo cinci metri , între stufărişuri ,îşi face apariţia la suprafaţa apei un bot de ştiucan de toată frumuseţea . Îl aud pe Cristi care tocmai ajunsese lângă mine cu minciogul pregătit :
    - Wowwwww ! Ai grijă , Radule ! Este o frumuseţe cu care n-o să te mai întâlneşti curând !
   La vederea dihaniei care mă ţintuia cu ochii ei ...era cât pe-aci să cad ; alunecasem pe iarba umedă . Începe lupta . Monstrul se înfige în fir şi desfăşoară vreo două zeci de metri de pe mulineta care lucrează impecabil . Firul de 0,30  schimbat în primăvară ...pot avea încredere în el . Un singur cusur : nici sârmă oţelită şi nici cablu flexibil nu aveam . Legasem rotativa direct de gută . Ce-o fi o fi !  Lanseta se face covrig , mai slăbesc puţin ambreiajul şi încep recuperarea . Cum o să trag monstrul prin culoarul ăsta de doar 4 m dintre stufuri ? Nu ştiu ...văd eu ce fac ! Căpăţâna "bestiei" apare din nou la vreo 4 metri şi observ că linguriţa este agăţată în colţul gurii . Asta nu-i rău ...poate am o şansă ...Dar în momentul următor , ştiucanul se întoarce şi forţează în încercarea-i disperată de a scăpa , cu ultimele forţe pe care le mai avea. Îmi mai deşiră vreo 10 metri de fir , apoi se lasă adus ca o scândură la mal ... Cristi îl ia frumos în minciog , dar minciogul ...cedează ...greutatea peştelui face ca sfoara ce aduna plasa la fundul ei să cedeze. Ştiuca se duce înapoi în apă , trecând prin minciog ca şi o minge de basket prin coş . În disperare de cauză mă arunc cu un picior înaine şi cu mâinile căutând capul ştiucii . O prind cu o secundă înainte de a se dezmetici şi o trag pe mal . Offf .... Greu a mai fost !
    Şi avea să fie amintirea mea cea mai frumoasă de la un pescuit la Făcău .
   

  
    

11 comentarii:

  1. Ce fain!... Numai citind şi m-am simţit deja relaxată... :)
    Bravo, Radu! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă este aşa , mă bucur mult Roryta !

      Ștergere
  2. Doar mă știi, nu că nu te-aș crede. Da' se uită lumea la noi, ce naiba! Uite d-aia ne pun răutăcioșii eticheta aia de mincinoși, nenică! Pot să pun prinsoare că se vor găsi cârcotași care să nu pună botu' la aia cu „am văzut io, era agățat în colțu' gurii” ori la „uite-așa ne-am duelat noi în priviri în vreme ce-l trăgeam spre mal”
    Adică vreau să spun că da, desigur, sunt convins că monstrul ăla abia a încăput în portbagaj. Da' zău că n-o să te cred în veci că țăranii veneau la cules de porumb dând p-afară de veselie.

    RăspundețiȘtergere
  3. ...Fănele, trebuie să mă înţelegi .:) Este o poveste pe care am pus-o pe www.mincinoşii.ro şi m-am simţit oarecum obligat să mă încadrez în rigorile site-ului. Doar nu era să pun o poveste adevărată 100% . N-ar mai avut nici un farmec dacă aş fi spus că de fapt am scăpat-o după ce mi-a arătat o coadă cât mătura de mare, că am fost atât de bleg încât m-a prins cu ambreiajul mulinetei strâns la maxim...Cel mai rău mi-a părut că odată cu stiuca am rămas fără rotativa de la Gigel care a fost într-adevăr meseriaşă. Povestea este de pe vremea când puricele se potcovea cu 99 de ocale de fier, deci ţăranii încă mai erau în stare să facă haz de necaz. Chiar cu mare veselie. Crede-mă :D !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Ai fost A-DO-RA-BIIIILLL!! :D

      Ștergere
    2. Mulţumesc mult Roryta ; dacă te-ai distrat , nu pot decât să fiu fericit ! :)

      Ștergere
  4. Am citit şi drept să-ţi spun - mi s-a făcut o poftă de o ştiucă la cuptor... :) Frumos exemplarul tău! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult , Elena !
      Dacă ţi-a plăcut minciuna mea, este OK . Exemplarul este luat din altă poveste. Una de peste ocean. :)

      Ștergere
  5. Radu, am citit cu sufletul la gura povestea ta. Parca eram in spatele autobuzului de Tulcea (cu plecare din Mahmudia), alaturi de Marin Moraru si taranii aia tulceni ce-i sorbeau fiece cuvant. :)))
    Iar capatana aia prinsa in panou, chiar imi da fiori, sa stii, cand privesc zoom-ul asta gigantic din background... apropo, asta e tot o figura de stil impusa, de blogger participant la mincinosii aia punct ro? :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Să ştii Dan,
    am dvd-ul cu "Operaţiunea monstrul" şi de câte ori îl văd descopăr alte şi alte aspecte pentru care nu pot decât să mai cad o dată în admiraţie. Este făcut de-un pasionat pescar amator, oblige mare. Capul monstrului din panoplie este fotografiat la receptia de la Birch-Ridge Resort în Minnesotta anului 2005. Cred că-ţi aminteşti postarea de pe "am fost acolo.ro !"

    RăspundețiȘtergere
  7. http://amfostacolo.ro/america-de-nord-pareri,25/descoperind-america,158,3250/birch-ridge-resort-minnesota,7384/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__14583.htm

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.