miercuri, 8 mai 2013

Crapul din vinerea mare...

      Este ora 3 dimineata...si vremea este atat de frumoasa !Fac la repezeala o mamaliga si plec la pescuit. Am văzut eu la Cozieni , pe partea padurii nişte salturi de "crapi cat berbecii" ca-n poezia lui Arghezi. Daca nu mi-e somn şi visez la captura cea mare ...ce sa fac ? Cer aprobare de la "sefa" şi plec ...chiar daca ea o sa zica, ca-i pacat ...ca-i vinerea mare si ar trebui sa stau macar astazi potolit. Imi calc pe suflet şi o intreb : " ...mama...ce zici? facem o partida de ...ori plec la pescuit ? " Si vine raspunsul care-mi place azi cel mai mult :" ...sa nu-ti uiti pelerina ...ca s-ar putea sa ploua ! "  Nu mai stau pe ganduri si pun ceaunul pe aragaz , fac o mamaliga in care pun mirodeniile consacrate : un varf de cuţit de sofran , puţin gris ca s-o lege mai repede, un ardei iute uscat si tocat bine , doua linguri de miere o juma' de lingurita de sare şi malai trecut prin sita cea deasa de faina de grau... un sfert de ceas de fierbere la foc moale cu capacul pus şi pleosc, pe fundul de lemn . O invelesc cu fund cu tot intr-un servet de panza si tuleo nene ca mai am timp sa prind autobuzul de patru si douazeci , primul autobuz care pleaca spre comuna Ganeasa. Cu rucsacul in spinare şi cu trusa de lansete in mana , cu noaptea in cap si cu o mare speranta ca de data asta ii voi veni de hac crapului pe care l-am scapat anul trecut in octombrie , ajung pe malul Cozieniului, acolo unde printre stufarisuri pasaretul cuibareste si face mare halimai de pescarii care se grabesc de-a lungul malului, pe poteca ingusta ca sa-si gaseasca niste locuri numai bune pentru partida de pescuit de astazi, unica in felul ei.  Ce-i al meu, e pus deoparte. Locul preferat ma asteapta si se dovedeste si de data asta la fel de fidel ca un prieten bun . Lansez cat pot de departe, pana aproape de stufarisurile de pe malul celalalt. O montura aproape ca musca din plaurul de vis-a vis. Asta cred ca-i aruncarea cu norocul ...o las acolo pana o trage ce-o trage ...numai mustacios sa fie !  In carlige , cubuletele de mamaliga cam cu latura de 2 cm ...special tiparite pentru carligele numărul 2 gheara de vultur. Forfacul din guta curcubeu de 0,30 de la Tortue ...iar firul principal ...unul maroniu de la un producator ceh pe care mi l-a recomandat un prieten ...Daca vine dihania ...nu are cum sa scape. Numai sa vina ! Vecinul din stanga se distreaza la o undicioara. Prinde niste rosioare una si una , una dupa alta. In fata lui la numai doi metri , sare un crap de toata frumusetea . " Uite-al nioartii, m-a stropit din cap pana-n picioare "  " O fi fost aghiazma mare...nu te-ai uitat ? N-avea busuioc pe coada, vecine ? " " Daca-mi venea asta la undita ...il faceam marinar ...n-aveam tigaie asa mare pentru el !" Luat cu discutia cu vecinul din stanga nu pierdeam din ochi bambinele mele . Una dintre ele , cea de pe firul care ajunsese in buza stufului de vis-a-vis, a inceput sa faca un joc ciudat . A coborat cativa centimetri , s-a oprit doua secunde dupa care a inceput să urce incet dar ferm . Zbang ! Ma trezesc cu ea in bara . Pun mana stanga pe fir si cu dreapta ii trag o intepatura . Eliberez firul din mana stanga si-l las la cheremul ambreiajului. Lanseta se curbeaza , firul se deruleaza şi ma duc cu privirea de-a lungul lui ca sa vad incotro o ia crapul de la capatul celalalt al firului. Se opreşte. Incerc sa-l misc dar...parca s-a proptit cu coada in mal. Tensionez firul si-l astept . Incerc sa ma pun in situatia lui . Acum este sigur intre trestiile de pe malul celalalt . Montura mea cu un singur carlig ...si acela in botul solzosului veteran, nu-mi creaza nici o emotie. Stiu ca este bine infipta acolo unde trebuie sa fie. Invariabil in buza lui de jos. Cat o sa stea cu tensiunea pe care i-am aplicat-o acolo? Il doare ...stiu ...dar tocmai de aceea ar trebui sa plece din locul in care se afla. Si... o si face ! Bambina imi cade brusc , ceea ce inseamna ca s-a hotarat monchericul sa diminueze constrangerea . Mulinez in graba ca sa-l ajung din urma si cand il simt din nou in varga este deja pe la mijlocul baltii , face o volta si-l vad in toata plenitudinea ca pe un delfin dispus sa se joace spre deliciul copiilor de pe digul mare de la Mangalia de acum cativa ani. Firul meu o ia spre stanga mult si ii spun vecinului sa-l astepte cu unditele lui ridicate ca sa nu i le incurce. Aud cum se infige intre trestiile stufarisului de alaturi. Si sta din nou . Tensionez firul si astept. La cealalta lanseta ...o miscare ...sus...jos...jos...si sus pana-n bara ! Intep . Trag ...nu-i mare ...se simte bine in varga . Un caras frumos si plin de icre. Intre timp ...crapul infipt intre trestiile din stanga se  hotaraste si o ia spre malul opus .Nu-i opun o rezistenta prea mare. Il las sa-si consume energia. Am tot timpul din lume pentru a-l lucra frumos. Stiu ce "belciug" i-am varat in bot ...invariabil in buza de jos...:) Drilul a durat trei sferturi de ora. In momentul de dinainte de a-l trage  in minciog era fleoarta.  Aveam in spatele meu un grup de chibiti care se ofereau sa ma ajute cu  minciogul. Unii pronosticau ca-l voi prinde ...altii ca nu ...ca e prea mare si prea versat pentru stofa mea de pescar ...Eu imi vedeam de treaba .Eram convins că acela era "mielul" meu de Paste. Si asa a si fost. Un crap ruginu si solzos , sui, de 11,4 kilograme . Nu-mi incapea in juvelnic. Asa ca l-am pus direct în rucsac. Am strans sculele si am plecat acasa . La ora 10 crapul era in chiuveta de la bucatarie . Nici acolo nu statea prea confortabil.



         Radu Panait , 
                               13 mai 2013  
  



              

6 comentarii:

  1. E şi ăsta un hobby, nu spun "nu". Atât doar, că eu nu prea-l înţeleg... :)))
    N-aş sta pe baltă atâtea ore pentru a prinde un peşte, nici să mă tai. Dar... nu te poţi pune cu... pasiunile omului. :D ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. E o boală grea , Rory. N-o vei putea înţelege decât atunci când vei prinde un peşte mare . Orele de aşteptare îţi vor fi răsplătite. Odată "virusată" va fi greu să te laşi de sportul acesta . :) Este un exerciţiu de răbdare,şi multă dibăcie care se învaţă ca orice altceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu nu am răbdare. Dar asta nu înseamnă că nu îi înţeleg pe "bolnavi".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc pentru înţelegere, Anonimus ! :)

      Ștergere
  4. Frumoasă poveste, măi Piticule!
    Parcă-l văd pe Marin Moraru gesticulând în spatele autobuzului care lega Delta de capitală, „desenând” întreaga epopee a capturării Monstrului, savurând o țigară de foi care părea destinată altor „meseriași”.
    Frumos povestea el, îmbătat de glorie, frumos povestești tu, vrednic ucenic al mentorului căruia-i aduci mereu prinos de dragoste și duioase aduceri aminte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragule Bubule, îţi mulţumesc pentru frumoasele cuvinte ...dar nu pot să mi-o iau in cap pentru că la capitolul povestire şi talent eu mă consider o biată plevuşcă de neluat în seamă pe lângă cel ce eşti tu. Cu ultima ta poveste ihtiologică pe mine m-ai dat gata şi o consider o mică operă de artă în domeniu. Protagonistul acestei poveşti a mea este tatăl meu , care deţine recordul familiei în domeniul ciprinidelor. Ba mai mult ...în anul următor , exact în vinerea mare a mai prins un crap , numai cu 1 kilogram mai mic . O coincidenţă pe care nu pot să mi-o explic altfel decât ca pe un dar divin .

      Ștergere