joi, 25 iulie 2013

Fericire...



    " Fericiţi cei săraci cu duhul , că a lor va fi împărăţia ...."

- Ce mai zici că faci, Gogule ?
- Iaca ...nu mai zic nimic , da de făcut fac de toate, ca să-mi pot duce zilele câte mi-or mai fi rămas pe mosor ...până la cotor. Da mata cum o mai duci ? Că de văzut te vede omul destul de rar pe-aci, pe unde-ţi sunt rădăcinile ...
- Uite...sunt tare necăjit că de-o bucată de vreme nimic nu mai merge cum mergea odinioară. Mă uit în jur şi văd cum se degradează lumea, cum oamenii devin fiare , cum veselia şi bună-cuviinţa de altădată nu mai au nici o valoare. Trăim într-o lume în care banul este stăpânul şi el dictează ca şi cum sufletele din oameni au murit ...ori sunt suspendate temporar şi aşteaptă o nouă scânteie ca să le readucă la ceea ce ar fi putut fi ...dar nu sunt. 
- Şi mata crezi că vreodată în viaţa asta a noastră , sufletul neamului ăsta ar mai putea redeveni ceea ce-a fost ?
- Nu ştiu Goguleanule , îmi doresc mult asta , dar uite şi tu la ce se-ntâmplă în jur :
        cei puşi să conducă , conduc numai în interesul lor ;
              cei fără de minte sunt mai preţioşi decât cei mintoşi;
        dacă vine unul cu bune intenţii şi curat la suflet şi vrea să facă ceva pentru comunitate , i se găseşte repede o pată şi este înlăturat să nu aibă timp să convingă prin faptele-i înţelepte;
              legile nu sunt respectate nici chiar de cei care le fac;
       s-a demolat totul în jur şi nu reuşim să punem nimic în loc;
              nu legăm doi bobi şi nu putem avea încredere în nimeni , nici de ici până colo ;
      intrigile şi dihoniile se înghit unele pe celelalte şi nu se mai termină ;
              reprezentanţii statului , bine plătiţi , tac chitic şi n-au curaj să facă ceva pentru îndreptarea lucrurilor către ceva firesc şi normal;
      părinţii noştri nu mai pricep nimic din lumea asta întoarsă cu fundu-n sus . Cei ce nu pier de vreun cancer nenorocit fac depresii , dau în demenţă senilă şi se grăbesc să plece din lumea asta plină de nevoi şi întrebări fără de răspuns. 
    Te uiţi la nenea Neculai ?  Râde şi se gimbeşte de-an prostulea tot timpul . Pentru el lumea este fericită şi el este un om fericit ... La ce bun atâta minte dacă în ea nu-ţi încape nici un gram de fericire ?  Spunea un înţelept odată :  "am greşit cu păcatul fundamental : n-am fost fericit , în viaţa asta ... " 

      



6 comentarii:

  1. Radule,
    fericirea e o stare. Ca orice stare, ea nu e definitivă. Ca orice stare, ea depinde şi de cel ce vrea să o trăiască. Pe malul unui lac, aşteptând să răsară soarele, poţi, pentru 10-15 secunde, să fii sau nu fericit.
    Şi: nu are rost să ne legăm speranţele de a trăi starea de fericire de ceea ce marxismul numea "condiţiile social-politice."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fireşte că poţi să-ţi găseşti fericirea în fiecare respiraţie şi în fiecare răsărit de soare, poţi face abstracţie de tot ce se-ntâmplă în jurul tău şi să trăieşti din plin fericirea proprie într-un autism perpetuu.

      Ștergere
  2. Fericirea nu poate fi atinsă de om niciodată, în adevăratul sens al cuvântului. Când biblia spune:
    " Fericiţi cei săraci cu duhul , că a lor va fi împărăţia ...." nu se referă strict la prostie..ci la o anumită stare a omului...Nu vreau să intru în amănunte.
    Mi-a plăcut articolul şi subiectul ales.
    Gânduri bune, Radule!

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa este, Elena, dar omul este tentat s-o caute tot timpul. Şi câte unul chiar o găseşte. Unii sunt fericiţi dacă-i încurcă pe alţii în treaba lor. Unii sunt fericiţi să asmută toţi câinii satului şi să nu-i lase pe ceilalţi să de odihnească. Alţii fac numai bine şi au parte de acel bine înzecit. Fiecare cu fericirea lui. Eu aş fi mai fericit dacă aş vedea mai multe frunţi descreţite, mai multe figuri luminoase, oameni curaţi la suflet şi mai puţin îngrijoraţi pentru ziua de mâine .

    RăspundețiȘtergere
  4. "La ce bun atâta minte dacă în ea nu-ţi încape nici un gram de fericire?"

    Păi nu!? Că doar cei săraci cu duhul au acest drept. Sunt două feluri de săraci cu duhu: săracii cu duhul perfecţi şi săracii lipiţi cu duhul, carevasăzică săracii crăpaţi şi lipiţi la loc. Ăştia din urmă sunt cei mai fericiţi... Nu acum, fireşte, ci în viitor, într-o viaţă de apoi. Diferenţa majoră dintre ei este că primii sunt încă în viaţă, pe când ceilalţi au crăpat demult...

    Radule, am glumit cu ceea ce nu se cade. Îmi cer iertare. Mi-a plăcut articolul tău. Aştept volumul tău de proză scurtă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te salut , Doamne ! Nu lua nimic in serios . A decretat un mare invatat ca totu-i relativ. Si tu stii asta mai bine decat noi , muritorii de rand . Iti multumesc pentru incurajari dar ...scuze, pana la cules ...nu mai am nici o inspiratie. Ca daca as mai avea cateva dame Jane ( cu lieson) m-as deda la o proza mai lunga ...:) )))))))Fii pe pace ! Primele 99,9 pagini sunt gata. Sunt la dospit celelalte 666,1. Iti multumesc pentru vizita !

    RăspundețiȘtergere