duminică, 22 februarie 2015

Puterea ....



   De-o bună bucată de vreme constat că puterea scade de la un an la altul. Ea are o perioadă a copilăriei , când este sfioasă și timidă , nesigură de propriile ei șanse și posibilități. Apoi, încet dar sigur se umflă, capătă aripi, devine sigură pe ea și zboară din cuibul timidității. Începe să se hrănescă din propriile ei succese și capătă certificare de bună purtare din partea „ ciumpalacilor”. Este votată, ajunge în diverse funcții și ipostaze favorabile și uită de momelile și promisiunile făcute în perioada adolescenței ei precoce pe care tocmai a părăsit-o. Își ia avânt și dă cu ochii de fel de fel de posibilități de acțiune. Alege să treacă la treabă în folos personal mai întâi și mai întâi, fiindcă nu se știe cât va dura fericirea de a se linge pe degete de „ mierea” reformei veșnice. Inventează cele mai ciudate moduri de a distruge economia națională, se sprijină pe cei ce au defecte de fabricație și plini de „calități” vulnerabile și compromițătoare și-i aduce în poziții cheie pentru a-i folosi fără a se teme de vreo opoziție rătăcită. Nu ratează nici un prilej de a-și băga în propriul cont sume uriașe provenite din mită, corupție, fonduri europene,  se bucură de viața luxoasă pe care i-o asigură inerția unei Justiții aservite ce are la îndemână mijloacele legale de a scoate basma curată orice „băiat deștept” parvenit la putere. 
      Era o vreme când entuziasmul era debordant. Libertatea câștigată de curând deschidea inimile oamenilor care vedeau o perspectivă frumoasă pentru viitorul întregii națiuni . Era o vreme când tinerețea părea a fi veșnică. Între timp lumea s-a schimbat. Am acum sentimentul că nu mă mai leagă nimic de locul ăsta numit plai mioritic, pe care altă dată îl iubeam cu toată ființa mea și eram în stare să fac orice pentru el și oamenii lui. Văd căderea în gol a oamenilor , văd îngrijorarea de pe chipul lor , văd tristețea și deznădejdea celor în vârstă, văd delăsarea autorităților, văd o stare de sănătate precară, spitale mizerabile, impozite peste impozite, construcții făcute aiurea ce nu se încadrează în peisaj, culori stridente , neuniformitate , manelizarea societății, educația superficială a tineretului, creșterea analfabetismului, măgăriile beizadelelor parveniților și milionarilor de carton îmbogățiți peste noapte prin fraudări oneroase ale statului, un stat din ce în ce mai slab, condus după cum bate vântul Puterii . O Putere fără de putere, îmbătrânită, plictisită, coclită, ce ar trebui să fie rușinată că a adus țara asta în postura de colonie . Nici ea nu știe a cui colonie .Că mie mi se pare că a semnalizat la dreapta ...dar de fapt a luat-o la stânga. 
   Nu-mi pun mintea cu Puterea asta, nu mă interesează ce vrea ea și încotro vrea s-o ia. Poate să se ia cu mâinile de fund și să se-arunce peste gard. De-acum zarurile sunt aruncate. Nu mai am speranțe, nu mai am așteptări, am numai un singur dor: să vină primăvara ! Să simt mirosul pământului reavăn , al ierbii plină de sevă și putere, al liliacului înflorit în ...pacea lui supremă.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu