vineri, 3 aprilie 2015

Fără pretenții ....

    Nu am pretenția că am o logică perfectă . Nici că aș putea evalua corect o situație. Ca tot omul, sunt subiectiv. Urmăresc cu oarecare interes ce se întâmplă în spațiul fost sovietic, m-a surprins reatașarea Crimeei la Rusia și nu-mi dă pace gândul că Ucraina și Republica Moldova ar putea redeveni ceea ce au fost în urmă cu un sfert de veac. Ba mă cutremură gândul că ar putea izbucni un război în care să fim implicați și noi numai din cauza faptului că am fi gazda scutului antirachetă ce se dorește a fi montat la noi. 
   Dar nu pot să nu mă pun și în pielea rușilor . Cam cum ar trebui să gândească ei acum ? Și de ce ?  Păi ...după știința mea , puțină -e adevărat - s-au semnat niște tratate de neproliferare a armelor de nimicire în masă, ba chiar și de distrugere a unora dintre ele - multe dintre ele erau chiar în Ucraina. Se pare că ucrainienii au procedat la o dezarmare totală , fapt pentru care în momentul acesta nu ar avea cu ce să riposteze unui atac ...din nu știu ce direcție ar veni el . 
   Să fi profitat rușii de acestă vulnerabilitate a Kievului ? Nu știu ...
   Industria metalurgică românească se mai anină în Combinatul de la Galați .  Nu știu în ce ape ne scăldăm și cum am putea face față unui conflict militar acum ? Prin acceptarea scutului eu cred că nu facem altceva decât să le băgăm bățul prin gard rușilor . Un conflict pe teritoriul nostru ar fi devastator ...nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla .  Pe de altă parte logica mea primitivă dar loială îmi șoptește că dacă ne-am făcut de lucru și am schimbat un tratat cu altul atunci trebuie să ne facem lecțiile și să ne ducem la bun sfârșit obligațiile față de partenerii noștri noi . Istoria ne-a învățat că rușii au fost mereu pe luate. Faptul că le-am devenit prieteni în 1944 și am întors armele împotriva nemților nu ne-a adus nici un avantaj . La masa tratativelor am fost încălecați și am plătit din greu , mulți ani , fără a ni se fi recunoscut vreun merit în scurtarea războiului. Ni s-au scurs bogățiile și ni s-a impus politica Moscovei timp de 20 de ani . Tezaurul dat lor spre păstrare nici acum nu ni s-a întors. Prietenia asta nu prea ne-a mers la suflet și nici la buzunar. Privatizările noastre ajunse pe mâna rușilor, nu ne-au adus nici un beneficiu. Poate numai o distrugere sistematică dar și temeinică a industriei. Unde suntem acum ? Cât suntem de vulnerabili în fața unei conflagrații la nivel european , ori poate mondial ? Cine poate ști ? Eu am convingerile mele ...Și ele sunt ...FĂRĂ PRETENȚII ...

4 comentarii:

  1. Radu, in principiu, gandesti corect. Politic, rusii au constituit una din principalele amenintari la integritatea noastra. Nu stiu daca cea mai mare, ca era inghesuiala la granitele noastre. :)
    Despre Ucraina insa, mi se pare ca ne declara o falsa prietenie acum, de complezenta. Daca vin peste noi, vor veni si peste voi, asa ca ajutati-ne. Pas! Sa nu uitam ca ei sunt beneficiarii castigurilor teritoriale de dupa al doilea razboi mondial, cand rusii au pornit spre Vest - de la polonezi, de la noi, de la slovaci, unguri etc. Iar Crimeea nu a fost niciodata a lor, Hrusciov le-a facut-o cadou.
    Despre scut - o fi bine, n-o fi... nu putem sti cu siguranta. Imi aduc aminte ca in 1916 marile puteri ne-au facut promisiuni cu sacul, numai sa intram in razboi de partea lor. Iar cand nemtii au venit calare peste noi, inghesuindu-ne spre Iasi, s-au facut ca ploua. Imi place sa cred ca acum, in caz de, Doamne fereste!, americanii au la indemana si ceva mijloace suplimentare intru sustinerea noastra, nu numai indemnuri seci la fapte de vitejie si de eroism.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dan , am un sentiment de nesiguranta teribil . Razboaiele nu se poarta cu inima , cu sufletul , cu patriotism si curaj si iubire de tara - toate ale bietului roman de rand. Ai nevoie si de tehnica avansata. Si mai e o vorba cu care sunt de acord : " daca faci pipi cu mana altuia ...te stropesti pe pantofi sigur! " . Pana se pun in miscare aliatii ...suntem varza .

      Ștergere
  2. Ce combinat de la Galaţi, Radule??? E pe ducă rău de tot! Îţi spune fata, care trăieşte la mai puţin de 1 km de cele cinci furnale din care abia dacă mai funcţionează două. E falimentar de-a dreptul! E departe tare de ce era cândva. De când cu ţiganul ăsta de indian, care a preluat tot şi nu face nimic (apropo'! - în combinat salariile nu s-au mai negociat de vreo 15 ani, aşa că... îţi dai şi tu seama în ce hal sunt), Combinatul a rămas o ruină. Merge la capacitatea de 15%, cel mult 20. Industria românească??? S-a ales praful de ea. Cât priveşte fratele lui de la Hunedoara... am fost în 2006 acolo şi deja nu mai era nimic. Geamurile erau sparte, birourile părăsite etc. Aşa va ajunge şi la noi.
    Iar în ce priveşte faptul să ţinem piept unui atac armat... spuneau ruşii că le trebuie circa 2 ore să distrugă toată flota românească.
    Sincer?
    Eu cred că mult 2 ore.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roryta , banuiam eu ca s-a ales praful si de combinatul galatean . Niste furci , niste topoare , niste tarnacoape, harlete si lopeti om gasi noi ...pentru dupa ...ca avem vocatia reconstructiei si a reformei ...:)

      Ștergere