joi, 18 iunie 2015

Puterea cuvintelor...



sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Puterea cuvintelor



    " La început a fost cuvântul" ... 
Nu pricepeam ce vrea să zică propoziţia asta ...în ruptul capului. 
Cu timpul , dar greu de tot , am aflat ce poate însemna o vorbă aruncată-n vânt. Cât de greu poate cântări un cuvânt , ştiu bine acum . Şi totuşi , mă trezesc că rostesc la necaz , vorbe care rănesc. Pe loc , ori în timpul cel mai scurt , îmi cer iertare ...dar realizez impactul brutal pe carte l-a avut o vorbă nenorocită asupra victimei - nu întotdeauna nevinovată . De la Ileana Vulpescu am aflat că o faptă rea mai poate fi reparată cu una bună , o vorbă rea sapă adânc în conştiinţa victimei şi cu toate scuzele din lume ea nu poate fi scoasă de acolo. 
    Unde vreau să ajung cu asta ? 
Cunosc nişte tineri . În urmă cu mai bine de trei ani , trăiau bucuria de a deveni părinţi. Cu câteva zile mai devreme de împlinirea sorocului , medicii au realizat că băieţelul este într-o oarecare suferinţă şi ar trebui făcută o cezariană . Cordonul ombilical care-l lega de placentă era foarte scurt şi micuţul stătea blocat într-o poziţie incomodă de mult timp ...A urmat operaţia şi venirea pe lume a unui băieţel inert . În lichidul amniotic el nu se putuse mişca în voie , musculatura lui era atrofiată. A doua zi eram în dosul unei vitrine , la clinica unde se născuse , şi puteam face lesne o comparaţie cu ceilalţi copii născuţi prematur , aflaţi în incubatoare . Ceilalţi erau într-o continuă mişcare , viermuiau în marea bucurie de a fi venit pe lume , al nostru era inert, numai ochişorii erau vii şi parcă spuneau : nu vă faceţi griji ,o să fie bine dragilor ! 
   Medicii neonatologi au apelat la experienţa unei doctoriţe , specialistă în neurologie pediatrică . Verdictul ei era catastrofal : " Amiotrofie spinală gradul 1 , copilul nu are şanse să treacă de 6 luni ." Au urmat lacrimi , nopţi nedormite , întrebări fără răspuns , timpul a trecut şi fiecare zi a însemnat pentru micuţ , o nouă cucerire , o nouă izbândă în lupta lui cu dorinţa de a recupera din handicapul de la naştere. Astăzi este un copil vesel şi recuperat într-o mare măsură . A avut prima serbare în grupa mică , i-a spus o poezie frumoasă lui Moş Crăciun şi a fost pe fază , prezent cu trupul şi sufleţelul lui acolo , pe scena primei lui serbări . 
   Nu vă spun nimic despre lupta părinţilor cu ceea ce părea la început o soartă cruntă . 
Dacă diagnosticul acela nu ar fi fost rostit atât de categoric şi ar fi lăsat măcar  o urmă de speranţă, lucrurile ar fi fost altfel . " Cred că diagnosticul acela, rostit atât de categoric , mi-a mâncat 5 ani din viaţă" îmi spunea fiul meu ... Da, cuvintele pot ucide orice urmă de speranţă. Dar , tot ele, cuvintele, pot aduce un licăr de speranţă şi eu cred că aşa este bine şi frumos , să ne oferim unii, altora,  puţină bucurie şi dorinţă de viaţă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.