joi, 18 iunie 2015

. și de la capăt ....



vineri, 7 iunie 2013

. şi de la capăt




    O zi frumoasă de primăvară. Cerul - limpede , de un albastru infinit. În armonie cu natura , cugetul mi se bucură de miresmele amestecate de fân cosit şi flori de soc. Trandafirul roşu îmi face cu ochiul şi mi-l arată pe cel galben: " uite-l şi pe ăsta cât e de pricăjit ! " " O să fie şi el frumos ca tine ...Nu te mai umfla în petale. Tu eşti mai mare cu un an ! "
Nişte rândunei gureşi se ceartă şi se dau mari în faţa unei rândunici. Care dintre ei va fi alesul ? Cuibul de sub streaşina casei aparţine altei perechi care încă mai zăboveşte pe drum. Ori poate are chef să-şi facă un nou cuib sub o altă streaşină..Cine poate şti ? 
Nucul bătrân din grădina vecinilor n-a rezistat vijeliei de săptămâna trecută. De departe era cel mai falnic nuc din împrejurimi. La umbra lui deasă ne-am bucurat ani la rând în dimineţile unor veri secetoase, sorbind din cafeaua concediilor de altădată.
   În locul lui va rămâne un mare gol. Nu va putea fi înlocuit cu nimic altceva, în mintea celor ce l-am admirat decenii de-a rândul. Odată cu el s-a prăbuşit ceva şi în mine. Mă simt mai sărac ...parcă aş fi pierdut un prieten drag...

Nimic nu-i veşnic pe Pământ. Totu-i trecător. Nucul nostru e tinerel şi acum ...se va bucura de o altă atenţie din partea noastră. În 2050 el va fi dominant în zonă...iar noi ...vom fi alături de nucul cel bătrân ...şi ne vom bucura din nou de umbra lui deasă...


   Pe la amiază cerul se acoperă , rândunelele zboară razant cu pământul . Se schimbă vremea. Simfonia de lumină şi miresme ciripitoare a dimineţii este o amintire plăcută. Cerul se acoperă . Nori cenuşii se rostogolesc peste grădini , vii şi livezi. Ropotul picăturilor mari de ploaie se repede in rafale şi bate darabanaua pe acoperişuri. 
 Pământul se bucură de fiecare picătură de apă. "Omul care-aduce ploaia" îşi face datoria şi de data asta. Nu mă dezic de porecla pe care mi-a pus-o bunica , parcă mai ieri...
Picăturile mari aduc cu ele grindina . La început o măzăriche, apoi grindină din ce în ce mai deasă şi mai mare . În zece minute care mi s-au părut un an întreg, totu-i acoperit de sfere mici de gheaţă.În plină primăvară, domnia sa Cerul a semănat seminţe de nouă iarnă. Dar nouă, iarna lui nu ne trebuie . Abia am ieşit din ea şi suntem fericiţi să ne bucurăm de mângâierea razelor de soare. Trandafirul roşu, are un aspect jalnic. Ciufulit de grindină nu mai are nici un chichirez.
Merele din mica livadă , căt nucile de mici , sunt lovite şi ele. N-o să mai pot să le export anul acesta. Le voi păstra la "intern"...Mă cuprinde hazul şi dau cu tifla necazului. Soarele se arată din nou pe cer şi ne zâmbeşte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Vecinii au ieşit şi ei în grădină şi-şi evaluează pagubele. A fost ce-a fost. Să vedem ce facem de mâine ! Azi punem punct. Mâine o luăm de la capăt. Viitorul ne surâde. Natura îşi cere dreptul la viaţă. Şi o reia cu şi mai multă forţă sfidând parcă toate răutăţile lumii. La câteva zile după grindină trandafirul roşu este mai frumos şi mai înfumurat ca oricând. Nu-şi mai încape în petale decât este de mândru. A pus şi el punct. Şi a luat-o de la capăt ! 






Radu

2 comentarii:

Ce fotografii faine!!!
Aşa este... Nimic nu este etern pe lumea asta, Radu. Ai dreptate....
Mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Rory !
Mă fascinează puterea de regenerare a naturii .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.