duminică, 25 august 2019

Doamne, te rog din suflet...

    În urmă cu o zi primse vestea că la C.T. a apărut o problemă care trebuie discutată. Avea emoții. Soțul ei parcă mașina aproape de intrarea în curtea spitalului și-i spuse că-i ține pumnii, să nu fie o veste proastă. Se întâlni cu doctorița care se ocupase de ea în spital și primi vestea că ar trebui să adâncească analizele în sistem privat. Ea suspecta o afecțiune gravă în zona vinovată pentru atâtea bucurii pe care femeile le pot avea înainte de a deveni mame. Reveni îngândurată și-i povesti soțului ei despre ce era vorba. Nu se poate, noi nu putem să avem asemenea probleme de sănătate! De ce , de ce Dumnezeu ne-am pricopsit cu așa ceva ? 
   Au făcut analiza despre care nu auziseră nimic până atunci . Doctorul de familie nu prescrisese niciodată o asemenea analiză de sânge. De Scor ROMA nu auziseră niciodată. Și rezultatul era unul ... cu o depășire de câteva zeci de ori față de normal.  Medicul specialist spune că intervenția chirurgicală este obligatorie.  Și ...ei purced la căutarea acelui medic recomandat , om care lucra în sistem privat. 
    25.06.2018

Ziua operației. Soțul, sora și fiul ei așteaptă cu emoție un semn din partea doctorului. Se intrase în sala de operație pe la ora 11. Era deja ora 17. Era clar că erau complicații . O histerectomie totală ar fi durat vreo trei ore. Trecuseră mai bine de șase ore și doctorul nu-și făcea apariția. Emoții... 
    La ora 18 apare doctorul - un om 



vizibil marcat de oboseala intervenției pe care o condusese.  Vești nu prea bune, îngrijorătoare chiar. Să așteptăm, să iasă cu bine din această intervenție!  Încercăm și reușim cu greu să ne ținem cumpătul.
    Plecăm spre casă fiecare cu gândurile lui. Lacrimile nu ne pot ajuta și nici pe ea , pe iubirea vieții mele nu o pot ajuta. Suntem la mâna Domnului.  Nu ne rămâne decât să ne rugăm Lui ca ea să poată trece cu bine peste încă o încercare a vieții . 
     25.06.2019

- Iubire , azi ai un an de la operație !  La mulți ani iubirea mea !!!

miercuri, 19 iunie 2019

Meserie ...

       Meserieee  ! Te halesc !

     Piața din Focșani supranumită Piața Moldovei este de o mare frumusețe. Felicitări celor ce o administrează. Parcarea cu plată din jurul pieței este mereu neîncăpătoare, dar cu puțin noroc și mai multă răbdare îți vei găsi un loc al tău pentru cele câteva minute cât ai nevoie pentru a-ți face cumpărăturile. De data asta am găsit un loc chiar în apropierea trecerii de pietoni ...și de bucurie le-am lăsat pe doamna vieții mele și pe sora-i geamănă să se zbenguie prin piață în căutarea unor legume, fructe și brânzeturi, iar eu am rămas să le aștept  cu aerul condiționat pornit. Era o căldură de-ți venea să intri direct sub duș ...de-ar fi fost vreunul pe stradă.  După vreo juma' de oră pornesc fericit ...dar bucuria nu durează mult fiindcă mi se apride la bord un beculeț care până acum stătuse cuminte, adicătelea stins. Cică bateria nu se mai încarcă. Hait ! Căutăm un service auto ...și-l găsim nu departe de locul în care ne aflam. Cu motorul oprit , după câeva vorbe schimbate cu un mecanic, aflu că nu ne aflăm acolo unde trebuie... că acolo se fac numai ITP-uri. Dau să repornesc, contact vezi-bine... hîîîr...hîîîrrr . Ioc !  Caut niște cabluri , le găsesc, rog un creștin să-mi dea o cană de curent din bateria lui, îmi dă, și reușesc să plec către un alt service mai breaz. Cine caută...găsește.  Și eu îl găsesc și...cu motorul pornit de data asta ...mă lămurește un binevoitor că se poate ... dar peste vreo juma' de oră. S-a dovedit a fi o oră întreagă. Prins cu capul în gard ...sunt de acord cu ce-mi oferă : un alternator reșapat cu 710  lei plus manopera, plus cureaua de accesorii ce era și ea obosită ...obosită .  Mă dă pe mâna unui tinerel care ...din prima, încercând să scoată cablul de pe borna + a bateriei a reușit să scape cheia , ajunsă în final pe scutul de protecție al motorului. Scoate mititelul de el o sculă telescopică cu un magnet la capăt și vreo 30 de minute bune a început să "pescuiască" în orb acea cheie minunată. Cred că era de 13... că în final , roșu la față a renunțat, promițându-mi că n-o să mi-o lase acolo drept amintire.  Și ..neavând altă treabă mai bună mă uit să văd ce face . Greșit! Constat că individul lucra cam cum lucrează un elefant în magazinul de porțelanuri. Era un novice notoriu... dar nici mintiucă nu prea avea. Ca să nu-mi fac nervi lângă el plec în biroul recepției și urmăresc de-acolo stângăcia și prostia dusă la extrem. Mă gândeam cu groază ce piese o să-mi distrugă , ce cabluri o să rupă, de o să mă lase pe drumuri . O treabă care putea fi făcută de un meseriaș în cel mult 30 minute ...el a făcut-o în mai bine de două ore. M-am dus cu gândul la vremea când învățam și eu meserie. Mă orientasem către un coleg ce avea o bună dispoziție nativă , un tip hazliu care a fost dispus să o facă pe cloșca cu puiul care eram eu la vremea aceea, până am început să am aripi și am putut să zbor de unul singur . Oare ce-o mai face Toni Rădulescu ... o fi ajuns oare acolo unde își dorea( SUA)atât de mult în anii aceia când începuse să se cam strice brânza pe la noi ? În mod sigur a ajuns ! Nu am nici o îndoială.       
       Mă uitam la mecanicul meu în devenire și încercam să nu-l supăr cu vreo  vorbă ori vreun gest. Șefii lui ...îl vedeau cum se chinuie dar nu-l ajutau cu vreo idee, cu vreo sugestie. Am încercat eu de câteva ori dar mi-am dat seama că n-am sorți de izbândă, că omul era pornit să zică că știe el ce face .  Când în sfârșit a reușit să demonteze alternatorul ... era murdar de unsoare până la coate, zdrelit tot și lac de sudoare. Uraaaa !!! Avea o figură de învingător pe care nu o voi putea uita curând.  
     Am plecat din service-ul acela cu un gust amar , cu un zgomot ciudat pe care nu-l aveam înainte și ... fără aer condiționat, după cum aveam să constat imediat. Plătisem un alternator recondiționat la prețul unuia nou, o manoperă mult prea mare ...și ...după cum aveam să constat acasă, la un alt service, bietul mecanic-ucenic îmi stricase o fulie, îmi rupsese niște cabluri de la compresorul de aer condiționat  și încă nu sunt lămurit dacă nu cumva a mai lăsat vreo cheie, șurub ori șurubelniță pe undeva pe unde nici cu gândul nu gândești ... Avea un amic de-al meu o vorbă :   mecanicii ăștia ... parcă toți sunt făcuți de-o mamă ! Pe bune, cunosc mecanici care-și respectă meseria, sunt de toată isprava și-și merită banii .
     Andrei, cumnatul meu, spunea cu haz, mare haz:   
   meserie te halesc !  Și tot el răspundea: halești....că nu cunoști !    Din păcate se procedează și acum, ca pe vremea mea. Meseria trebuie furată. Tânărul de care v-am povestit este o victimă a unui sistem pe care-l credeam de mult fâsîit.  Dacă  nici mintea nu-l duce ca să folosească toate mijloacele pe care le are la îndemână ca să-și ușureze munca,  viața îi va fi grea. 
     

marți, 28 mai 2019

Cele rele să se spele ....

     Peacă  "răii" și vin "bunii" !
                                         He-he-he !   
Ca tot "românul imparțial", mă pricep la toate:  la politică în primul rând, la fotbal indiscutabil, apoi ...tre' să recunosc că sunt policalificat:  pe lângă meseria mea de bază, știu să zugrăvesc, știu să proiectez și să fac mobilă și durere din PAL melaminat, dau găuri minunate în pereți, atârn tablouri și perdele, schimb siguanțe fuzibile ...chiar dacă nu mai are nimeni așa ceva, plantez pomi  în grădina soacră-mii chiar dacă mi se prind doi din zece... și în anul următor se usucă și cei doi prinși în anul precedent. Nu-i nimic, eu nu mă las, plantez în continuare. Și nu vreau să par un lăudăros incurabil, așa că nu mai continui cu minunatele mele talente ci mă întorc la politică. Aici mă simt cel mai bine !!! Hehehe !   Fiecare are o motivație atunci când pune ștampila pe formațiunea ori persoana preferată. N-am ratat nici eu scrutinul recent, m-am bucurat din nou că am stat la coadă, că am urcat până la etajul doi în clădirea Școlii Gimnaziale MEXIC. De ce s-o numi Mexic... am eu o bănuială...dar nu vreau să fac comentarii ce ar putea fi interpretate ca ..."simpatie de rasă".  Dar...să trec la oile noastre !
Revenim acasă de la vot , satisfăcuți că l-am prins și pe ăsta, convinși că nu vor ieși învingători cei pe care-i dorim noi. Mă rog, n-ar fi prima oară și poate nici ultima, dar ăsta este jocul democratic și-l vom accepta așa cum va fi să iasă la numărătoarea finală. Și iată că a sosit și ora adevărului și am constatat că cei răi au pierdut și cei buni au câștigat. Cei răi s-au bucurat de multă încredere la parlamentarele din 2016, au dezamăgit, s-au erodat și acum își adună cioburile. Ce au făcut ei ? Păi ...din tot ce și-au propus pentru ei înșiși nu cred că au ratat ceva. Pentru noi au încercat câte ceva :
          - Au crescut pensiile mici , salariile mici, salariile din Sănătate și Educație cu procente considerabile.
      -  Au demarat multe proiecte din care n-au reușit să finalizeze mare lucru : roșia românească pe masa fiecăruia, autostrada E-V , autostrada N-S, autostradaNV-SE, autostrada SV-NE, irigații gratis pentru toți românii, podul de la Brăila, tablete pentru toți elevii , closete în interiorul și nu în curtea școlii, defrișarea pădurilor, scurgerea bogățiilor țării în buzunarele euro-coloniștilor prieteni...Sunt atât de multe promisiuni nefinalizate ... Ah ! Era să uit:  Legile justiției nefinalizate, legea răspunderii magistraților, legile serviciilor- clocite și amânate ani de zile... Au avut atât de multe ezitări și amânări că au dat impresia că nu știu ce vor, acolo în Parlamentul mamii lor. Păi ... să ai majoritate și să o freci la rece doi ani și jumătate ... mi se pare o mare prostie.  
        Așa că nu pot decât să mă bucur că cei răi au pierdut alegerile . 
        La ce mă aștept de la cei buni ? Păi iată  la ce mă aștept:
        -Să nu recunoască legile date de cei răi,  să scadă salariile și pensiile pe care biata economie aflată în cădere liberă nu le poate susține, să crească TVA-ul pe care ANAF-ul oricum nu-l poate recupera decât în procent de 30 %.
       - Să refacă harta autostrăzilor începute de cei răi. Să facă niște studii de fezabilitate temeinice, moderne și scumpe... că cele vechi n-au costat decât vreo douăzeci de miliarde de euro.
       - Să demoleze șantierele deja începute și să demareze altele noi, mai frumoase și mult mai bengoase.
       - Să-i dea afară din instituții pe copiii și pe nepoții celor răi și să-i aducă în funcții pe cei ai lor, ai celor buni.
       - Să reducă birocrația pe care ceilalți în intenția lor de a o reduce au făcut-o și mai stufoasă.
      - Să înceapă răfuiala autohtonă din care să câștige hienele de afară care stau la colț de cotitură și așteaptă cu bucurie și binemeritată anticipațiune șă ne tăiem singuri craca și să ne furăm căciula.
     - Să  scoată din literatura română Miorița. Această baladă ancestrală  trebuie scoasă din memoria colectivă a poporului nostru . Este o dovadă clară a lașității și acceptării unui destin conceput de niște forțe malefice - ciobani venetici veniți cu intenții de îmbogățire fără muncă pe spinarea ciobănașului român- atât de harnic, sufletist, iubitor de natură...dar mult prea melancolic, sensibil, slab de înger...prins mereu cu mîinile goale și nădragii în vine.  
     - Să beștelească tot ce-i românesc în parlamentul european, să facă tot ce pot ei ca să nu intrăm în Schengen. Să batem pasul pe loc după modelul susținut de Mocavei, Perda și alți aleși care nu și-au înțeles menirea și rolul la acel nivel . 
     Am glumit până acum ? Nu ...nu e vorba de nici o glumă. Este o luare în bășcălie tipic românească, inspirată  din trecutul nu prea îndepărtat, de pe vremea când cei buni erau Săbescu, Bloc, Undrea, Zberceanu, Blanga... cărora a putut să le treacă prin minte să micșoreze salarii și pensii, să crească TVA-ul , să-și bată joc de legile și Constituția Țării, să invite românii să plece la lucru în Europa de vest... noi neavând la vremea aceea nimic de lucru pe aici, dragă doamne terminasem tot ce aveam de făcut ! 
 Și iată că Săbescu, nu este de teapa Monei Muscă. Acea doamnă a liberalismului românesc a fost silită să plece din politică, numai pentru că semnase un angajament cu fosta securitate ... dar nu făcuse poliție politică niciodată ! Bunul simț i-a dictat să părăsească scena politică . Dar Săbescu ...cu tot trecutul lui dovedit, cu camioanele de note informative semnate de el , continuă să candideze chiar dacă nu primește aviz favorabil de la CARAS ...  Obraznicul mănâncă praznicul !  Asta e politica corectă pe care trebuie s-o promovăm noi ? Scuze !  Nu cred ! 
          
 P.S.
     Nu luați nimic în serios din tot ce ați citit aici. Nu este decât un pamflet , o fabulă în proză SF; personajele amintite aici sunt pure invenții, nu au nici  o legătură cu realitatea.
    Era să uit ! Cele bune să se-adune !

        28.05.2019
               
     




        

   

marți, 25 septembrie 2018

Eu și Marea Unire ...

 Politica mă interesează ca pe tot românul dornic de can-canuri și speculații , fabulații și elucubrații . Omul așezat se uită la ultimele știri și adoarme cu Luluța în gând și cu toată pleiada de politruci bine plătiți de un stat paralel cu mine și cu restul lumii de pe la noi. România mea este cea a unor oameni care-și dau mâna pentru a o face mai frumoasă și mai înfloritoare, cu o economie puternică , cu o infrastructură zdravănă , cu bogății de care să ne bucurăm cu toții , cu un președinte prieten cu guvernul țării, cu Parlamentul, dornic să polarizeze energii pozitive latente în  cei care mai suntem pe aici, înainte să vrem cu toții să plecăm pentru a ne găsi pacea și fericirea în America ori Australia, Canada, Spania, Italia …
 În anul în care ar trebui să ne simțim mai uniți în cuget și simțiri mai mult ca oricând, nu știu cum de parcă suntem din ce în ce mai dezbinați. Dihonia pune stăpânire pe sufletele noastre din ce în ce mai învrăjbite.  Cum își propune câte unul să facă ceva, are un program măreț și de lungă durată, vrea să schimbe chipul țării și să aducă prosperitate și bunăstare … nu durează mult și i se pun bețe în roate. Ba mai mult, cei ce i-au fost alături la început de drum …încet dar sigur se dezic de el sub diverse motive. 
 În aceste zile în care un președinte de partid este sfătuit să demisioneze din toate funcțiile de către cei pe care el i-a pus acolo unde sunt- în niște poziții cheie și de mare importanță- , nu pot să nu mă gândesc la destinul pe care l-a avut o alianță USL care își propusese lucruri mărețe la vremea nașterii ei. 
Alianța PSD-ALDE începe să se clatine. 
Meșterul Manole îi suflă-ceafă și-i râde pe sub mustață. Aici , pe aceste meleaguri mirifice, se pare că gena fanariotă este atât de puternică încât nu ne putem apuca bine de-o treabă serioasă că și trebuie s-o lăsăm baltă … 
Supărat de tot ce se întâmplă … și dacă tot e vorba de baltă , în an centenar … nu-mi rămâne decât să mă adaptez, să-mi iau sculele din boxă și să poposesc pe malul bălții mele preferate . 
20180918_12251920180918_165242

marți, 8 mai 2018

...să fac ceva pentru România !!!



             Într-una din zilele trecute ascultam un post de radio mult îndrăgit de noi și ai noștri . Era invitată o jurnalistă bine cunoscută și apreciată pentru tot ce face și a făcut cu multă pasiune și pricepere în cei 25 de ani de profesie slujită cu pasiune și bună credință. Carmen Avram vorbea despre bune și rele petrecute în ultimii ani în țara noastră, dar ... cele bune sunt puține la număr iar cele rele atât de multe că ne sufocă la tot pasul. La finalul interviului își propune ...nici mai mult, nici mai puțin decât ... să facă ceva pentru România. Ca și cum  până acum n-ar fi făcut nimic. Draga de ea are un simț al datoriei pe care cei care ar trebui să-l aibă ... nu-l au. În ultima ei emisiune, Bătălia pentru România , trage un semnal de alarmă, un alt semnal de alarmă, pe care factorii de decizie din țara asta ar trebui să-l audă și să ia o atitudine fermă și fără echivoc împotriva celor ce cochetează de mulți ani cu ideea dezbinării și ruperii administrative, și nu numai, a plaiului moldo-vlaho-transilvan de astăzi, unit la 1600 de Mihai pentru puțin timp, apoi la 1859 parțial prin Mica Unire și desăvârșit prin voința unui popor unit de mari cărturari și oameni de stat de mare valoare la 1 Decembrie 1918. 
   Astăzi, la 100 de ani de la Marea Unire, văd, aud, simt ca și Carmen Avram ... că trebuie să ne trezim înainte de a fi prea târziu ... și să facem ceva pentru România. Subscriu la sentimentul că nu este o glumă. Înstrăinarea de suflet românesc a ajuns prea departe. Cine este cel ce ar fi capabil să readucă liniștea și bunăstarea sufletescă a acestei nații ? Unirea în cuget și simțiri ... mai poate ea fi atinsă vreodată ? Nu știu. Îmi doresc s-o pot simți din nou .. ca în vremea copilăriei mele nevinovate, atunci când nu eram atins de aripa murdară a politicii comuniste ... dar care politică știa să unească, să coaguleze spiritele și să emoționeze cugetul românesc de pretutindeni. Ne e rușine să fim buni patrioți ? Ne ferim de naționalism exagerat ? Alții nu au nici o rușine să pretindă ceea ce nu-i al lor. O țară frumoasă și bogată ca a noastră a devenit în zilele și nopțile albe ale revoltei decembriste din 1989 una săracă cu o industrie bună de aruncat la fier vechi. Spiritul demolator și batjocoritor la adresa neamului ăsta a fost puternic ...precum picătura chinezească și a reușit să dezbine, să rupă, să demoleze, fără să aducă nimic bun în loc. 
    Mai încearcă unii să aducă o adiere de bunăstare, de optimism, de speranță că nu este chiar totul pierdut. Dar, văd imediat riposta celor ce luptă în continuare alături de forțele răului, alături de cei ce cred în dezbinare, îi văd disperați că vor putea pierde vreo bucățică din RĂUL deja făcut.  Poate că vederea mea a îmbătrânit , poate că nu am o percepție corectă a binelui și răului, poate că ... 
 ... dar ... cu toate astea simt și eu că înainte de a fi prea târziu ar trebui ...să fac ceva pentru România !!!