marți, 8 mai 2018

...să fac ceva pentru România !!!



             Într-una din zilele trecute ascultam un post de radio mult îndrăgit de noi și ai noștri . Era invitată o jurnalistă bine cunoscută și apreciată pentru tot ce face și a făcut cu multă pasiune și pricepere în cei 25 de ani de profesie slujită cu pasiune și bună credință. Carmen Avram vorbea despre bune și rele petrecute în ultimii ani în țara noastră, dar ... cele bune sunt puține la număr iar cele rele atât de multe că ne sufocă la tot pasul. La finalul interviului își propune ...nici mai mult, nici mai puțin decât ... să facă ceva pentru România. Ca și cum  până acum n-ar fi făcut nimic. Draga de ea are un simț al datoriei pe care cei care ar trebui să-l aibă ... nu-l au. În ultima ei emisiune, Bătălia pentru România , trage un semnal de alarmă, un alt semnal de alarmă, pe care factorii de decizie din țara asta ar trebui să-l audă și să ia o atitudine fermă și fără echivoc împotriva celor ce cochetează de mulți ani cu ideea dezbinării și ruperii administrative, și nu numai, a plaiului moldo-vlaho-transilvan de astăzi, unit la 1600 de Mihai pentru puțin timp, apoi la 1859 parțial prin Mica Unire și desăvârșit prin voința unui popor unit de mari cărturari și oameni de stat de mare valoare la 1 Decembrie 1918. 
   Astăzi, la 100 de ani de la Marea Unire, văd, aud, simt ca și Carmen Avram ... că trebuie să ne trezim înainte de a fi prea târziu ... și să facem ceva pentru România. Subscriu la sentimentul că nu este o glumă. Înstrăinarea de suflet românesc a ajuns prea departe. Cine este cel ce ar fi capabil să readucă liniștea și bunăstarea sufletescă a acestei nații ? Unirea în cuget și simțiri ... mai poate ea fi atinsă vreodată ? Nu știu. Îmi doresc s-o pot simți din nou .. ca în vremea copilăriei mele nevinovate, atunci când nu eram atins de aripa murdară a politicii comuniste ... dar care politică știa să unească, să coaguleze spiritele și să emoționeze cugetul românesc de pretutindeni. Ne e rușine să fim buni patrioți ? Ne ferim de naționalism exagerat ? Alții nu au nici o rușine să pretindă ceea ce nu-i al lor. O țară frumoasă și bogată ca a noastră a devenit în zilele și nopțile albe ale revoltei decembriste din 1989 una săracă cu o industrie bună de aruncat la fier vechi. Spiritul demolator și batjocoritor la adresa neamului ăsta a fost puternic ...precum picătura chinezească și a reușit să dezbine, să rupă, să demoleze, fără să aducă nimic bun în loc. 
    Mai încearcă unii să aducă o adiere de bunăstare, de optimism, de speranță că nu este chiar totul pierdut. Dar, văd imediat riposta celor ce luptă în continuare alături de forțele răului, alături de cei ce cred în dezbinare, îi văd disperați că vor putea pierde vreo bucățică din RĂUL deja făcut.  Poate că vederea mea a îmbătrânit , poate că nu am o percepție corectă a binelui și răului, poate că ... 
 ... dar ... cu toate astea simt și eu că înainte de a fi prea târziu ar trebui ...să fac ceva pentru România !!! 
    

marți, 2 ianuarie 2018

Salutare !



    -  Salutare ! Îmi răspunde de pe marginea șanțului comunal și bine acoperit cu iarbă  sufletul meu veșnic tânăr și ferice fără un motiv anume. 
   - De ce ești tu mereu jovial și zâmbăreț ?  îl întreb eu mirat . 
   - Pen-că îmi fac singur curaj, ca să pot să trec prin lumea asta plină de mister, de necazuri mari și bucurii mărunte, de acțiuni fără de sens și finalitate, de prostii mai mici ori mai mari făcute de mine ori de alții, de păreri de rău ascunse cu grijă și neexprimate, de prieteni pierduți pe jumătate ori de tot, de cărți pe care încă nu le-am citit, de filme pe care nu le-am văzut, de oameni pe care nu i-am iubit... încă, dar am tot timpul s-o fac de-acum înainte, de bătălii pe care le-am pierdut... Am fost un actor prost și un spectator amorțit de speranța că ceea ce văd nu poate fi adevărat, că lumea nu poate regresa. Și eu odată cu ea ...
   - Și ce vrei să faci de-acum înainte ?
   - Păi e foarte simplu : o să mă străduiesc ca de-acum încolo să repar ce se mai poate repara, să aleg mai bine ce e de ales, să văd ceea ce-mi este îngăduit să văd, să iubesc ce e de iubit și să câștig în lupta cu mine însumi. Asta e cea mai grea bătălie. 
   - Hai , LA MULTI ANI ! 



duminică, 26 februarie 2017

Cinicul politicos ...

   Nu am pretenția că simt corect fenomenul politic de la noi. Cert este că nu pot fi sigur de nimic. Și lipsa asta de certitudine îmi dă senzația de confort și bună dispoziție. Zeflemeaua și miștoul sunt la ele acasă și la mine în cartier. TFL-iștii sunt în stradă fiindcă nu mai suportă legile date pe sub mână , la ceas de noapte și în disprețul chiriașului din deal. Pensionarii , părinții și bunicii primilor, vor să-l debarce pe cel ce sfidează votul din decembrie și face tot ce poate pentru a-și vedea întronat un guvern al lui. Prietenii se ciorovăiesc și sunt gata să-și demoleze relațiile vechi de-o viață pentru apărarea unor pricipii mai mult sau mai puțin întemeiate. Societatea pare ruptă de dihonie, cinism și politețuri ieftine. Între timp lumea întreagă se cutremură. Se întocmesc hărți cu o Moldovă mare , cu un Ardeal mai altfel decât cel cunoscut de 99 de ani... Lumea se pare că uită repede mirosul prafului de pușcă, al sângelui și mizeriei. Lipsa de educație sau o educație superficială, pierderea valorilor naționale, patriotismul uitat și aruncat într-un colț al istoriei contemporane sunt roadele unui sfert de veac irosit. Omul nou-utopia "epocii de aur", a devenit cinic și politicos, superficial, cu o logică confuză, fără valori fundamentale, ușor manipulabil, component al masei de manevră. Stă la pîndă și sare în ajutorul stăpînului de circumstanță. Vremea celor care uneau a trecut. A venit vremea dezbinării promovate de "cinicul politicos". Vom trece și de asta ... 

vineri, 24 februarie 2017

Ce vrei să te faci ?

   -Năzdrăvane, ce vrei să te faci când vei fi mare ? 
   -Când voi fi mare .. vreau să mă fac munte ! 
Îmi amintesc acele zile ale copilăriei când cei din jur mă tot iscodeau cu fel de fel de întrebări. Și eu trebuia să fiu pe fază și să le răspund respectuos și prompt. 
 Am ajuns în capul țării. Valul m-a adus pe crestele lui la palat. N-aș fi crezut că voi putea vreodată să ajung până aici. Soarta ! N-ai ce să faci ! Ghinion ! Oh.. nu pentru ei ... pentru mine ! În fond nu am nici un merit deosebit. Ei nu știu că de fapt această căciulă e prea ... mult prea mare .. pentru mine. Ei și-au pus speranța în mine dar eu ... eu sunt nimic altceva decât un omuleț ca și ei. Unul mic și cu defecte. Sunt eu înalt ca bradul , am un mers voios și țanțoș ... de cocoș falnic și cu penaj bogat. Dar...ei , cei ce m-au votat ... or ști ei ce am eu pe suflet ? Nu cred. Să le spun ? Să nu le spun ? Mai bine tac din gură. Vorba unui amic liberal care m-a promovat în campanie:  - cine tace și face ? Eu sunt acela ! Eu tac și fac fel de fel de minuni de care și eu mă crucesc seara înainte de culcare. Care culcare ? Mai am eu somn ? Mai pot eu să dorm liniștit ? Umerii mei sunt doldora de responsabilități. Și vreau să le pasez lor sarcinile mele. Și eu să plec liniștit în călătoriile acelea la care visez și cu ochii deschiși. Să fiu numai eu cu iubirea mea ... și marea. În ce am intrat ?  Ce-mi lipsea ? Eram fericit, acolo în orașul meu medieval, eram primar, toată lumea mă iubea, mă respecta... Aici, sunt unii la poartă și-mi cer demisia. Mie ? Eu care ... Vai ! Ce am fost ...și ce-am ajuns! 
 Ce vreau să mă fac ?    
 Mai bine mă fac că nu aud ! 
 Vor zice ăștia că sunt autist ? 
 Nuuu. Îmi vor face o statuie la care se vor închina. Numai să plec odată de-aici ... E clar ! Nu-mi face bine la șes. Ce bine-ar fi să pot ieși onorabil din decorul ăsta... ! 
   -  Onorabile , ce vrei să te faci când vei fi mare ? 
       - Munte ... vreau să mă fac un munte de întrebări fără răspunsuri ! 


  P.S.   Aceasta este o mică povestioară, o transpunere imaginară în pielea unui personaj celebru al zilelor noastre. Care-i morala ? Să nu accepți niciodată să ajungi acolo unde nu e cazul  ! O să te doară și vei fi nefericit ! 

vineri, 3 februarie 2017

Mi se trezește...



  De obicei doarme. Câteodată mișcă din degetul mic, știți , acela pe care-l ridică simandicos unii, atunci când își sorb cafeaua în public, numai pentru a face dovada delicateții și nobleței gesticulare. Se uită la televizor, se bucură când unii, bagă altora bățul prin gard ca să-i asmută și să-i obosescă. Dă impresia uneori că e mort de-a binelea. Și atunci guvernul ia măsuri și face prostii de adormit copiii . Din starea lui de letargie caracteristică, poporul mi se trezește și iese în piață ca să ne demonstreze că e viu. Și asta nu-i rău. Hai să-mi trăiești mereu dragul meu POPOR ! Fii deștept și demonstrează pașnic, până le-o veni mintea la cap guvernanților. Sper să nu-ți dea laptele în foc. Ar fi păcat să ți se stingă flacăra și să ți se umple bucătăria cu gaz. Abia așteaptă unii să vină și să acționeze întrerupătorul de la ușă, ca să-ți explodeze mămăliga.