marți, 2 ianuarie 2018

Salutare !



    -  Salutare ! Îmi răspunde de pe marginea șanțului comunal și bine acoperit cu iarbă  sufletul meu veșnic tânăr și ferice fără un motiv anume. 
   - De ce ești tu mereu jovial și zâmbăreț ?  îl întreb eu mirat . 
   - Pen-că îmi fac singur curaj, ca să pot să trec prin lumea asta plină de mister, de necazuri mari și bucurii mărunte, de acțiuni fără de sens și finalitate, de prostii mai mici ori mai mari făcute de mine ori de alții, de păreri de rău ascunse cu grijă și neexprimate, de prieteni pierduți pe jumătate ori de tot, de cărți pe care încă nu le-am citit, de filme pe care nu le-am văzut, de oameni pe care nu i-am iubit... încă, dar am tot timpul s-o fac de-acum înainte, de bătălii pe care le-am pierdut... Am fost un actor prost și un spectator amorțit de speranța că ceea ce văd nu poate fi adevărat, că lumea nu poate regresa. Și eu odată cu ea ...
   - Și ce vrei să faci de-acum înainte ?
   - Păi e foarte simplu : o să mă străduiesc ca de-acum încolo să repar ce se mai poate repara, să aleg mai bine ce e de ales, să văd ceea ce-mi este îngăduit să văd, să iubesc ce e de iubit și să câștig în lupta cu mine însumi. Asta e cea mai grea bătălie. 
   - Hai , LA MULTI ANI ! 



Trimiteți un comentariu